Miniștri. Sursă foto: AI
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește-ne pe Google News
Din cuprinsul articolului
Controversa privind alegerea dintre „ministru sau ministră” a primit o explicație din partea specialiștilor Academiei Române. Institutul de Lingvistică a analizat statutul celor două forme și a prezentat recomandările aplicabile comunicării oficiale, dar și situațiile în care varianta feminină poate fi folosită.
Răspunsul a fost formulat după o solicitare a Ministerului Culturii și publicat pe Facebook, fiind fundamentat pe normele lingvistice actuale și pe cercetările privind evoluția denumirilor de profesii și funcții.
Ministru sau ministră? Ce spune DOOM despre forma feminină
În ediția din 2021 a Dicționarului ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române (DOOM³), cuvântul „ministră” este inclus, dar figurează cu mențiunea „colocvial”. Această clasificare indică registrul în care este utilizată forma feminină și o diferențiază de alte denumiri de funcții sau profesii acceptate fără asemenea marcaje. De exemplu, cuvintele „decană”, „deputată”, „președintă” și „ingineră” sunt consemnate în dicționar fără restricții stilistice.
Alte variante feminine au un statut diferit. Termenii „primăriță” și „ministreasă” sunt considerați familiari, în timp ce „rectoră” este înregistrat drept o formă rară. Institutul de Lingvistică a explicat că apariția și acceptarea acestor denumiri sunt influențate de modul în care societatea și folosirea limbii se schimbă în timp.
„Feminizarea numelor de profesii, meserii și funcții reprezintă un proces dinamic, rezultat din interacțiunea continuă dintre uz și normă. Extinderea participării femeilor la activități și responsabilități publice, transformarea profesiilor și modificarea reprezentărilor sociale influențează atât apariția femininelor, cât și acceptarea lor”, explică Institutul de Lingvistică.
Specialiștii au arătat că existența unor diferențe de registru nu înseamnă că limba română exclude formarea denumirilor feminine pentru funcții publice. Statutul fiecărui termen depinde însă de frecvența utilizării sale și de împrejurările în care este folosit.
Ce formă recomandă Academia Română în actele instituțiilor publice
Pentru documentele administrative, Institutul de Lingvistică recomandă utilizarea denumirii „ministru”, indiferent dacă titularul funcției este bărbat sau femeie. Explicația este că termenul reprezintă numele oficial al funcției guvernamentale și poate fi folosit cu valoare generică. Recomandarea se aplică documentelor instituționale, adreselor și altor forme de comunicare scrisă formală.
„Pentru comunicarea scrisă formală, în special acte, adrese și alte documente instituționale, recomandăm utilizarea masculinului generic ministru, care desemnează funcția oficială din Guvern/Cabinet, independent de genul natural al persoanei care exercită funcția”, precizează Institutul.
Prin această recomandare, specialiștii urmăresc păstrarea unei terminologii unitare în comunicarea administrativă.
Alegerea formei masculine în documentele oficiale nu presupune însă interzicerea variantei feminine în celelalte situații de comunicare.
Când poate fi folosit corect cuvântul „ministră”
Institutul de Lingvistică a explicat că termenul „ministră” poate fi utilizat atât în vorbire, cât și în texte scrise care permit un registru colocvial. Această posibilitate include intervențiile publice și comunicările care au o componentă personală. Prin urmare, forma feminină nu este considerată greșită în toate situațiile, chiar dacă pentru documentele administrative există o altă recomandare.
„Considerăm că forma ministră, deși marcată «colocvial», poate fi folosită în comunicarea orală și în scris, în contexte care admit acest registru, inclusiv în intervenții publice și texte cu o componentă personală”, explică lingviștii.
Specialiștii au arătat că poate fi luată în considerare și preferința persoanei care ocupă funcția, atunci când este aleasă forma de adresare sau denumirea utilizată. Această opțiune trebuie însă raportată la caracterul comunicării și la regulile aplicabile contextului respectiv.
dicționar / sursa foto: dreamstime.com
De ce unele denumiri feminine sunt considerate familiare sau neobișnuite
Institutul a explicat și diferențele de percepție dintre anumite forme feminine ale numelor de profesii și funcții.
Un rol îl au sufixele folosite pentru construirea cuvintelor. În limba română, sufixul „-iță” poate avea și o valoare diminutivală. Din acest motiv, unele denumiri feminine pot fi percepute de vorbitori ca având o nuanță familiară sau chiar ironică, inclusiv atunci când se referă la funcții importante.
Totuși, această asociere nu apare în toate situațiile. Un exemplu oferit de lingviști este cuvântul „doctoriță”, care figurează în DOOM fără mențiuni speciale privind registrul de utilizare.
Institutul a făcut referire și la studii sociolingvistice potrivit cărora anumite persoane continuă să prefere denumirile masculine pentru funcții publice, deși recunosc existența și utilizarea variantelor feminine.
Academia Română ar putea reevalua formele feminine în funcție de utilizare
Potrivit specialiștilor, normele lingvistice nu sunt definitive, iar statutul unor cuvinte se poate modifica în timp.
O denumire considerată colocvială în prezent poate ajunge să fie acceptată în limba literară dacă folosirea sa devine suficient de răspândită. Totuși, simpla preferință pentru o anumită formă sau creșterea frecvenței sale nu determină automat modificarea normelor din dicționare.
„Schimbările de uz constituie temeiuri pentru reevaluări normative, fără ca fiecare preferință individuală sau creștere de frecvență să modifice imediat norma consemnată”, arată Institutul.
Punctul de vedere transmis Ministerului Culturii stabilește astfel diferența dintre folosirea colocvială a termenului „ministră” și utilizarea oficială a denumirii „ministru”.
Documentul a fost redactat de cercetătorul Alexandru Nicolae, din cadrul Institutului de Lingvistică „Iorgu Iordan – Alexandru Rosetti”, pe baza normelor academice actuale și a studiilor referitoare la schimbările din limba română
Recomandările noastre
