plati cu cardul / sursa foto: dreamstime.com
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește-ne pe Google News
Din cuprinsul articolului
Un bucureștean acuzat că a pus la punct și coordonat un grup infracțional organizat prin care ar fi obținut fraudulos credite bancare de peste 17,7 milioane de lei era cât pe ce să fie condamnat la închisoare cu suspendare, în baza unui acord de recunoaștere a vinovăției încheiat cu DIICOT. Soluția Tribunalului București nu a fost menținută de Curtea de Apel București (CAB), care a respins definitiv acordul de recunoaștere, arătând că sancțiunea negociată este nejustificat de blândă.
Un bucureștean a recunoscut că a obținut fraudulos peste 17 milioane de lei de la 10 bănci
Dosarul a fost înregistrat pe rolul Tribunalului București la 15 octombrie 2025 și viza acordul de recunoaștere încheiat între DIICOT și inculpat, cercetat pentru constituirea unui grup infracțional organizat și înșelăciune cu consecințe deosebit de grave, în formă continuată.
Potrivit procurorilor, în perioada decembrie 2020 – octombrie 2024, acesta ar fi constituit și coordonat o grupare specializată în obținerea frauduloasă de finanțări bancare, folosind documente financiar-contabile falsificate. Anchetatorii susțin că erau prezentate băncilor balanțe de verificare, bilanțuri și alte acte falsificate, alături de informații nereale privind activitatea firmelor, punctele de lucru, beneficiarii reali și situația financiară.
Prejudiciul total provocat celor 10 instituții bancare – BRD, Banca Transilvania, ING Bank, BCR, OTP Bank România, UniCredit Bank, Libra Internet Bank, Garanti Bank, ProCredit Bank și CEC Bank – a fost estimat la 17.762.757,08 lei.
În acordul de recunoaștere, inculpatul a admis faptele, a acceptat încadrarea juridică, cuantumul pedepselor și forma de executare.
Proces. Sursa foto: Arhiva EVZ
Pedeapsă de 2 ani și 7 luni cu suspendare
Tribunalul București a apreciat că acordul respectă toate condițiile legale și l-a admis. Astfel, instanța a validat pedepsele negociate de procurori: 1 an și 3 luni pentru constituirea unui grup infracțional organizat, 2 ani și 2 luni pentru înșelăciune cu consecințe deosebit de grave, rezultând o pedeapsă finală de 2 ani și 7 luni de închisoare.
Executarea acesteia urma să fie suspendată sub supraveghere pe o perioadă de patru ani, inculpatul fiind obligat și la prestarea unei munci neremunerate în folosul comunității.
Judecătorul a motivat că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de Codul penal pentru suspendarea executării pedepsei, subliniind că inculpatul nu are antecedente penale, a avut o atitudine sinceră și cooperantă, a contribuit la tragerea la răspundere a altor participanți și este „o persoană aparent integrată social”.
Instanța a mai apreciat că infracțiunile reprezintă „o situație excepțională în raport de conduita sa uzuală” și că acesta a convins judecătorul că „a înțeles consecințele faptelor sale și nu va mai comite în viitor alte infracțiuni”.
Una dintre băncile prejudiciate a contestat acordul
ING Bank, parte civilă în dosar, s-a opus admiterii acordului de recunoaștere și a susținut că pedeapsa este vădit disproporționată față de gravitatea faptelor.
Banca a invocat durata de aproape patru ani a activității infracționale, caracterul organizat și repetitiv al fraudei, rolul central al inculpatului și prejudiciul de peste 17 milioane de lei, solicitând continuarea urmăririi penale.
Deși Tribunalul București a respins aceste argumente și a admis acordul la 13 martie 2026, hotărârea a fost atacată la Curtea de Apel București.
Decizia Curții de Apel
Prin decizia definitivă din 19 iunie 2026, Curtea de Apel București a admis apelul declarat de ING Bank, a desființat hotărârea Tribunalului și a respins acordul de recunoaștere a vinovăției, trimițând dosarul înapoi la DIICOT pentru continuarea urmăririi penale.
Judecătorii au concluzionat că pedeapsa negociată între procurori și inculpat este rezultatul unei individualizări „profund deficitare”, care nu reflectă rolul determinant al acestuia în organizarea și coordonarea grupării infracționale, complexitatea mecanismului fraudulos și durata activității infracționale.
Potrivit instanței, atât procurorul, cât și Tribunalul au aplicat formal criteriile de individualizare și au ignorat funcția preventivă a pedepsei.
Motivarea Tribunalului, analizată în detaliu
Curtea de Apel a criticat și argumentul folosit de prima instanță pentru justificarea suspendării executării pedepsei, respectiv că inculpatul ar putea produce venituri în libertate pentru a acoperi prejudiciul.
Judecătorii au arătat că acest raționament este „nu doar juridic inconsistent, ci şi factual fals în raport cu circumstanţele concrete ale cauzei”.
Instanța a subliniat că un prejudiciu de peste 17 milioane de lei nu poate fi recuperat în mod realist din eventualele venituri obținute de inculpat în perioada supravegherii, în lipsa unor dovezi privind capacitatea acestuia de a genera asemenea sume.
În motivare se arată că „A sprijini construcția unei soluții de suspendare a executării pedepsei pe o premisa fragilă şi speculativă echivalează cu a acorda inculpatului un beneficiu cert, în schimbul unei promisiuni iluzorii de reparație pentru părțile civile.”
Instanța a respins argumentul privind recuperarea prejudiciului pe cale civilă
Curtea de Apel a respins și argumentul potrivit căruia băncile își pot recupera prejudiciul prin procese civile.
Judecătorii au arătat că această soluție transferă asupra victimelor costurile și dificultățile unor litigii complexe, în timp ce inculpatul beneficiază de avantajele acordului de recunoaștere.
Totodată, instanța a considerat lipsit de fundament argumentul potrivit căruia băncile nu ar întâmpina dificultăți deoarece dispun de departamente juridice proprii.
În opinia Curții de Apel, existența unor servicii juridice interne nu transformă un litigiu privind recuperarea unui prejudiciu de peste 17 milioane de lei într-o simplă formalitate și nu elimină riscul ca eventualele hotărâri civile să fie dificil sau chiar imposibil de executat în viitor.
Recomandările noastre
