Cum a dărâmat Traian Băsescu guvernul Ciorbea cu un singur interviu

Cum a dărâmat Traian Băsescu guvernul Ciorbea cu un singur interviuInterviul lui Traian Băsescu din 1997. sursa: arhiva EVZ

Istoria politică a României postdecembriste este marcată de momente de tensiune extremă care au remodelat arhitectura puterii. Unul dintre cele mai critice episoade a fost prăbușirea Guvernului Ciorbea (1996-1998). Un proces în care Traian Băsescu, pe atunci ministru al Transporturilor și lider marcant al Partidului Democrat (PD), a jucat rolul de catalizator principal.

O strategie politică bazată pe un interviu exploziv acordat de Traian Băsescu publicației Evenimentul Zilei, reporterului Claudiu Săftoiu, soțul Adrianei Săftoiu.

Interviul lui Traian Băsescu din 1997

Interviul lui Traian Băsescu din 1997. sursa: arhiva EVZ

Băsescu: „Guvernul nu are forța să-și asume marile decizii”

La finalul anului 1997, entuziasmul popular care adusese Convenția Democrată din România (CDR) la putere se risipise în fața unei reforme economice care băltea. Traian Băsescu a fost primul lider important al coaliției care a criticat deschis incapacitatea executivului condus de Victor Ciorbea de a guverna eficient. Conform declarațiilor sale, Cabinetul Ciorbea a eșuat în a utiliza capitalul de încredere imens din primele șase luni de mandat.

Principalele critici vizau ineficiența administrativă. Deveniseră proverbiale ședințele de guvern care durau între 8 și 12 ore. Timp în care, conform lui Băsescu, „se băteau câmpii cu grație”.

Traian Băsescu: N-aș face un țap ispășitor din Victor Ciorbea dar, în mod categoric, primul-ministru este unul dintre oamenii cheie ai guvernului. Poate că problema cea mai mare pe care o are acest guvern este faptul că se comportă ca un mini-parlament. Miniștrii discută prea mult, nu se comportă ca niște instanțe executive. Nu sunt permise ședințe de câte 8 sau 12 ore, în care să se bată câmpii.

Lipsa de viziune îl irita pe Trasian Băsescu. Guvernul nu domina viața politică, ci era remorcat de inițiative parlamentare individuale. Iar ritmul reformei era sub orice critică. Deși s-a făcut mai mult decât sub regimul Iliescu, viteza era insuficientă pentru cerințele FMI și ale Băncii Mondiale.

Victor Ciorbea, sindicalist

Victor Ciorbea, sindicalistul ajuns premier și Avocatul Poporului. Sursa Foto: Arhiva EVZ

Reformistul radical vs. sindicalistul sensibil

Un punct cheie al rupturii a fost profilul politic al premierului Victor Ciorbea. Provenit din mișcarea sindicală, Ciorbea era perceput de Băsescu ca fiind prea „social-democrat” și prea sensibil la costurile sociale ale reformei. „Văd în Victor Ciorbea fostul lider de mare centrală sindicală. Aceasta este o atitudine care generează inconsecvențe de strategie guvernamentală”, spunea Băsescu.

Băsescu susținea că politica Partidului Democrat era, în mod paradoxal, „mai liberală” decât cea a premierului PNȚCD, reproșându-i acestuia indexările salariale și pomparea de resurse în protecția socială fără o bază în producția industrială.

Traian Băsescu: Eu cred că este o politică exagerat social-democrată. Nu pentru că amprenta PD ar fi cea mai vizibilă, ci pentru că premierul Ciorbea este un fost sindicalist, sensibil la problemele sociale. În ce ne privește, PD este ceva mai liberal decât premierul: în larghețea cu care se fac concesii din punctul de vedere al indexărilor, al pompării de resurse financiare în protecție socială, văd în Victor Ciorbea fostul lider de mare centrală sindicală.

„PNȚCD este un partid desuet”

Tensiunea nu era doar între oameni, ci și între doctrine. Băsescu a lansat unul dintre cele mai dure atacuri la adresa partenerului principal de coaliție, numind PNȚCD un „partid desuet”, incapabil să depășească modelul politic interbelic pentru a se adapta unei Românii post-comuniste.

Această viziune critică se extindea asupra întregii arhitecturi a coaliției CDR-USD-UDMR, pe care Băsescu o descria ca fiind „unică prin modul în care este măcinată de coliziuni de programe”. În viziunea sa, singura soluție viitoare pentru România era polarizarea între social-democrație și creștin-democrație, eliminând orice „A Treia Cale”.

Profeția retragerii și „scăparea boilor” în lupta anticorupție

Băsescu a folosit interviul pentru a lansa un ultimatum clar: „Primul care va renunța [la guvernare] va fi categoric PD”. El anticipa că retragerea se va produce în prima parte a anului 1998, fapt care s-a și întâmplat, ducând la demisia lui Victor Ciorbea în martie 1998.

Dincolo de jocurile de putere, Băsescu a criticat și stilul președintelui Emil Constantinescu, afirmând că acesta a „scăpat boii în lupta anticorupție”, încercând să creeze instituții neconstituționale în loc să curețe Ministerul de Interne.

Traian Băsescu: Până acum, președintele Constantinescu a făcut, ca politician, cele mai puține greșeli. Dar tot el este autorul câtorva excese în planul bătăliei pentru imagine: a scăpat boii în „lupta anticorupție”, în care președintele nu are atribuțiuni. El a încercat să pună pe picioare instituții neconstituționale; în fapt, aici era vorba de curățarea Ministerului de Interne de corupție, pentru ca cei curați să nu mai acționeze ca polițiștii dinainte, cu mentalitate de milițieni.

Ce sfat i-a dat fostul președinte Emil Constantinescu unei profesoare care dorește să candideze la prezidențiale

Sursa Foto: EVZ

Căderea guvernului Ciorbea

După publicarea acestui interviu exploziv în decembrie 1997, tensiunile din coaliție au atins punctul de fierbere, Traian Băsescu transformând criticile sale vehemente în acțiuni concrete de retragere a sprijinului politic.

Așa cum anticipase în declarații, susținând că Guvernul Ciorbea este „departe de a fi făcut ce trebuie pentru reformă” și că miniștrii „bat câmpia” în ședințe interminabile de până la 12 ore, Partidul Democrat a decis la începutul anului 1998 să își retragă miniștrii din cabinet.

Această mișcare a lăsat PNȚCD într-o poziție fragilă, declanșând o criză guvernamentală profundă care a confirmat avertismentul lui Băsescu: PD a fost prima formațiune care a părăsit executivul pentru a forța o schimbare de ritm.

Consecința finală a acestui blocaj a fost demisia lui Victor Ciorbea în martie 1998, după ce încercările sale de a menține guvernarea fără susținerea foștilor parteneri au eșuat.