Cuceritorul Bizanțului, „șah-mat” la Vaslui

Cuceritorul Bizanțului, „șah-mat” la Vaslui

 Veacul al XV-lea a reprezentat pentru creștinătate o epocă de tensiuni și schimbări geopolitce majore. A fost secolul în care s-a prăbușit Imperiul Bizantin. Belgradul prin curajul. priceperea și abilitățile militare excepționale ale domnitorlui transilvan Iancu de Hubedoara a reușit să reziste.

Ștefan cel Mare - domnitor și strateg de factură bizantină

           Principatele Române rezistaseră cu succes avansului Imperiului Otoman, cea mai redutabilă putere militară de la marginea Europei la acea dată, prin succesele lui Vladislav Vlaicu, Mircea cel Bătrân, Vlad Țepeș, Iancu de Hunedoara.     Principatul Moldovei, organizat ca un stat puternic sub Alexandru cel Bun, impunându-se în fața pretențiilor expansioniste ale Poloniei, Ungariei și Imperiului Otoman, avea să înfrunte o imensă armată otomană în iarna anului 1475.

          Format intelectual și militar la școala extraordinară de gândire religioasă, politică dar și strategică care a fost Imperiul Bizantin, nepotul domnitorului Alexandru cel Bun, domnitorul Ștefan cel Mare (1457-1504) a reușit să se opună cu succes armatei otomane constituite de sultanul Mehmed al II-lea Cuceritorul (1451-1481), cel care cucerise Constantinopolul. Bătălia din 10 ianuarie 1475 a avut loc la Vaslui, la locul numit Podul Înalt ( situat la 12 km sud de orașul de astăzi. Vaslui, în localitatea Băcăuani), în data de 10 ianuarie 1475.

O bătălie riguros gestionată de către Ștefan cel Mare

Armata otomană condusă de Suleiman Pașa dorea să înainteze spre Suceava, capitala Moldovei,  în acea iarnă geroasă a începutului anului 1475. La Podul Înalt, nu departe de Vaslui, domnitorul și voievodul Moldovei Ștefan cel Mare și-a propus cu succes să inducă în eroare armata otomană. A reușit să îi schimbe direcția de înaintare îndreptând-o de la drumul principal spre un loc strâmt și mlăștinos (inducând ideea că în acea poziție  ar fi fost grosul armatei Moldovei) unde otomanii nu puteau să se desfășoare și nici să utilizeze tunurile lor grele trase fiecare de zeci de perechi de boi.

Vremea a ținut cu moldovenii. Era o dimineață geroasă și cu o ceață densă. Practic, Ștefan a pus formațiuni militare în zona Podul Înalt, care au sunat adunarea din bucium. Ceața nu a permis iscoadelor otomane să facă o recunoaștere a terenului sau să evalueze unde era cea mai mare parte a oștirii Moldovei. De aceea, prinsă în mlaștină, cea mai mare parte a oștii otomane nu s-a putut desfășura și nici tunurile sale n-au putut fi folosite așa cum doreau comadanții otomani.

Semnificațiile bătăliei din 10 ianuarie 1475

      Victoria  de la 10 ianuarie 1475 a domnului Moldovei de la Podul Înalt a fost una categorică. Domnitorul Moldovei Ștefan cel Mare va fi numit „eroul creștinătății”, iar sultanul Mehmed al II-lea a suferit  câteva luni de pe urma acestei înfrângeri. Cronicile otomane susțineau că acea bătălie ar fi fost cea mai mare înfrângere din istoria militară otomană la acel moment. Aceasta va fi fost și concluzia marelui om de cultură, istoric, domnitorul Dimitrie Cantemir autorul unei istorii a Imperiului Otoman și al unei descrieri a Principatului Moldovei, lucrări care l-au consacrat la nivel european.

 

Ne puteți urmări și pe Google News