Vlad Voiculescu și Florin Cîțu. sursa: EVZ
Din cuprinsul articolului
Cronologia șirului de decizii dezastruoase luate de responsabilii politici ne arată cum trebuie privite responsabilitățile reale. Ca să ieșim din zona jocurilor politice și a declarațiilor disperate.
Decembrie 2020 – 14 aprilie 2021: Vlad Voiculescu (USR-PLUS) ocupă funcția de ministru al Sănătății în guvernul Florin Cîțu. În această perioadă se derulează primele etape ale campaniei de vaccinare și primele contracte. România achiziționase deja vaccinuri prin primele mecanisme europene (Contractele 1 și 2), astfel încât avea pe stoc un excedent de 11 milioane de doze neutilizate doar de la compania Pfizer.
Sursa foto: vladvoiculescu.ro
Sfârșitul lunii aprilie 2021: Ioana Mihăilă (USR-PLUS) preia mandatul de ministru al Sănătății în Guvernul condus de Florin Cîțu, după demiterea lui Vlad Voiculescu.
Mai 2021, momentul Contractului nr. 3: Comisia Europeană negociază centralizat al treilea contract cu Pfizer/BioNTech pentru până la 1,8 miliarde de doze la nivelul UE. României îi este alocată o cotă uriașă: aproximativ 39 de milioane de doze.
La acel moment, campania de vaccinare încetinise deja, iar România avea în stoc alte 11 milioane de doze neutilizate.
Mai 2021 (fereastra de 5 zile): Conform procedurilor europene, statele membre aveau la dispoziție 5 zile pentru a opta (opt-out) referitor la cantitățile alocate.
Ministerul Sănătății (Ioana Mihăilă) inițiază un memorandum, aprobat de premierul Florin Cîțu (PNL) în ședință de Guvern. Cu toate acestea, statul român nu trimite niciun refuz oficial către Comisia Europeană în termenul limită. Lipsa de reacție este considerată o „adoptare tacită”, iar România se obligă legal să cumpere cele 39 de milioane de doze.
Anul 2023: Ratarea renegocierii (Amendamentul 5)
Mai 2023: În fața surplusului uriaș de vaccinuri la nivel european, Comisia Europeană negociază cu Pfizer Amendamentul 5. Această ofertă de renegociere punea pe masă o portiță de scăpare pentru statele membre:
Reducerea cantității totale contractate cu 36,7%.
Eșalonarea livrărilor pe o perioadă de 4 ani (2023-2026).
Introducerea unei „taxe de flexibilitate” (plata a jumătate din preț pentru dozele anulate). Pentru România, acceptarea ofertei ar fi însemnat anularea a peste 7 milioane de doze și economii estimate la 260 de milioane de euro.
Jumătatea anului 2023: La guvernare se află Cabinetul condus de Nicolae Ciucă (PNL-PSD), avându-l pe Alexandru Rafila (PSD) ca ministru al Sănătății. La fel ca în 2021, autoritățile române nu transmit nicio poziție clară, nici de acceptare, nici de refuz, față de Amendamentul 5. Termenul expiră, iar Comisia Europeană consideră că România a refuzat renegocierea. 24 de state membre acceptaseră oferta.
Nicolae Ciucă. Sursa foto: Captură video
Spre finalul lui 2023: România sistează comenzile și plățile pentru dozele rămase, întrucât nu există capacitate de stocare și nici necesitate medicală. Pfizer/BioNTech dă statul român în judecată pentru nerespectarea obligațiilor contractuale din Contractul nr. 3.
Anul 2026: Scadența și scandalul politic
1 aprilie 2026: Tribunalul din Bruxelles pronunță o decizie executorie împotriva României. Statul român este obligat să plătească companiei Pfizer un sold restant estimat la 610 milioane de euro, la care se adaugă dobânzi penalizatoare care curg zilnic.
Începutul lunii aprilie 2026: Izbucnește un scandal politic major. Vlad Voiculescu îl acuză public pe Alexandru Rafila că a ignorat voit Amendamentul 5 în 2023, provocând acest prejudiciu masiv dintr-o lipsă de decizie. Alexandru Rafila răspunde dur, arătând că USR, prin Ioana Mihăilă, și Guvernul Cîțu sunt responsabilii morali și legali pentru semnarea dezastruosului contract din 2021, obligând România la doze de care nu avea nevoie.
4 aprilie 2026: Noul ministru al Sănătății, Alexandru Rogobete, explică public mecanismul „aprobării tacite” din 2021. Guvernul anunță că evaluează oportunitatea unui apel, dar admite că suma trebuie plătită. Ministerul Finanțelor și Ministerul Sănătății pregătesc o strategie de negociere cu Pfizer, prin care se încearcă obținerea unor medicamente inovatoare (care să fie introduse pe lista de compensate din România) în contul celor 600 de milioane de euro pe care statul este obligat să le achite.
