Criza energetică și dilemele Chișinăului în lupta pentru „creiere”
- Denis Cenușă
- 13 ianuarie 2025, 09:43

Criza energetică de pe ambele maluri ale râului Nistru a declanșat o competiție pentru „creierele” populației afectate fie de inflația energetică în creștere, fie de absența totală a agentului energetic.
Criza energetică în Republica Moldova
Autoritățile Republicii Moldova se află într-o nevoie acută de a domina discursul public pe teritoriul constituțional pentru a preveni protestele antiguvernamentale, care ar putea fi cauzate de deteriorarea puterii de cumpărare a moldovenilor.
Înrăutățirea sărăciei energetice în Republica Moldova ca urmare a dublării recente a tarifelor la energie (până la aproape 5 lei pe kWh) nu a produs încă efecte.
Orice adâncire a disconfortului psihologic al publicului social vulnerabil (angajați bugetari, agricultori, pensionari) poate avea consecințe asupra stabilității politice, dictând și un comportament electoral nefavorabil pentru actuala guvernare.
În vederea diminuării atmosferei informaționale negative, Chișinăul a recurs la o strategie de comunicare mixtă. Pe de o parte, autoritățile moldovenești au început să promoveze mesaje patriotice, mobilizând publicul în jurul ideii că trebuie plătit „un preț” pentru a face față șantajului energetic rusesc.
Criza energetică impune economii
Practic, guvernul, adică elita conducătoare, face apel la populație să economisească energie electrică pentru a reduce consumul (asigurând facturi mai mici) și a asigura funcționarea normală a sistemului energetic național.
Un mesaj paralel, pe de altă parte, promovat la fel de înverșunat, este că criza energetică prin care trece țara este de origine rusă și în niciun caz nu o responsabilitate a Chișinăului.
Actorii europeni susțin retorica părții moldovenești. Exponenți politici de la București, în zona politicilor energetice (Sebastian Burduja, Ministrul Energiei), au articulat mesaje de solidaritate fraternă și "datorie morală", promițând ajutor sub formă de livrări de energie electrică și gaze naturale, după ce nevoile de consum intern sunt satisfăcute.
România furnizează peste 50% din totalul energiei electrice furnizate moldovenilor. La Bruxelles, șefa diplomației UE, Kaja Kallas, a preluat și promovat mesajul Chișinăului că Rusia este singura responsabilă pentru criza energetică din regiunea transnistreană.
Există o poziție comună la Chișinău și Bruxelles cu privire la amenințările hibride rusești, care rezidă și în manipularea fluxului de gaze naturale pentru a destabiliza guvernele ostile.
Vinovăția factorului rus
Discursul părții moldovenești, validat în spațiul occidental, atât la nivelul oficialităților, cât și al surselor media, conferă credibilitate autorităților în ochii propriei populații.
Totodată, datorită evidențierii vinovăției factorului rus în interiorul și în afara țării, responsabilitatea Chișinăului pentru modul în care gestionează criza energetică este minimizată.
Chiar dacă Bruxelles-ul crede în explicațiile guvernului de la Chișinău, asta nu înseamnă neapărat că majoritatea moldovenilor din țară sunt necondiționat de partea autorităților naționale.
Situația poate fi mai nuanțată, și anume că mulți cetățeni acuză atât Chișinăul pentru modul în care gestionează criza, cât și Moscova pentru exploatarea vulnerabilităților moldovenești în sectorul energetic (dependența Chișinăului de electricitatea produsă pe baza de gaz rusesc în regiunea trasnistreană).
Eșecul comunicării cu „creierii incontrolabili”
În timp ce pe malul drept al Nistrului nu există rezistență publică la explicațiile oficiale ale originii crizei energetice, în teritoriul care este mai aproape de influența mediatică a regimului separatist din regiunea transnistreană se întâmplă altceva.
Astfel, în timpul deplasării în satul Copanca din zona de securitate, Maia Sandu și delegația ei s-au confruntat cu criticile localnicilor privind acțiunile tardive și ineficiente ale Chișinăului și tarifele la energie incompatibile cu posibilitățile financiare ale categoriilor sărace.
Cazul Copanca a demonstrat că, în ciuda numeroaselor finanțări occidentale pentru securitatea informațională a Republicii Moldova, Chișinăul nu a făcut niciun progres semnificativ în domeniul comunicării cu populația sub acoperirea informațională a Tiraspolului.
Criza energetică și sancțiunile
Iar populația de acolo este mai degrabă predispusă să acuze Chișinăul decât să protesteze împotriva regimului separatist.
Cu alte cuvinte, în ultimii patru ani, guvernul de la Chișinău s-a concentrat pe protejarea spațiului informațional de pe teritoriul pe care îl controlează efectiv, unde a intervenit cu diverse restricții (retragerea licențelor, amenzi pentru nerespectarea legislației mass-media etc.).
Adoptarea sancțiunilor UE împotriva surselor informaționale rusești, al căror acces a fost redus la minimum, nu a fost în niciun caz sincronizată cu operațiunile informaționale moldovenești menite să atragă „creiere” incontrolabile din regiunea transnistreană și zona din proximitatea acesteia (Zona de Securitate, care constituie 60% din regiunea transnistreană și 5% din Republica Moldova, în total 225 km în lungime și 12-20 km în lățime).
O relație de cauzalitate complexă
Chișinăul acuză deschis Rusia de acțiuni de dezinformare, dând vina pe Ambasada Rusiei pentru acest lucru. Autoritățile moldovenești atrag atenția că Rusia manipulează opinia publică, nedorind să-și asume responsabilitatea pentru criza energetică.
În același timp, partea moldovenească respinge acuzațiile Moscovei că Kievul ar purta vreo responsabilitate. Chișinăul a fost cel mai deranjat de speculațiile Moscovei cu privire la intenția autorităților moldovenești de a rezolva „prin forță” conflictul transnistrean pentru care ar fi provocat criza energetică.
Partidul Acțiune și Solidaritate (PAS), aflat la guvernare, și Maia Sandu au promis comunității internaționale, în repetate cazuri, cu privire la soluționarea conflictului transnistrean strict pe căi pașnice.
Orice destabilizare a securității în regiune separatistă va fi în detrimentul ordinii publice din Republica Moldova, cu efecte serioase de ordin electoral pentru PAS și, respectiv, și instabilitate în vecinătatea Ucrainei și a UE.
Criza energetică din regiunea transnistreană
Criza energetică din regiunea transnistreană este o consecință a două decizii luate în afara teritoriului Republicii Moldova. Pe de o parte, contractul de tranzit al gazelor rusești a expirat la sfârșitul anului 2024, iar Ucraina nu a dorit să-l prelungească din motive legate de agresiunea rusă (care va împlini în curând 3 ani).
Pe de altă parte, Gazprom nu are de gând să utilizeze alte surse alternative pentru transportul gazelor în Moldova și, respectiv, în regiunea transnistreană.
Contractul de cumpărare a gazelor, semnat în 2006, pe care guvernul PAS (Andrei Spânu) l-a prelungit prin Protocolul bilateral din octombrie 2021, menționează în mod expres că gazele rusești vor fi livrate la granița Republicii Moldova cu Ucraina (pag. 2).
Prin urmare, lipsa tranzitului prin Ucraina face imposibilă ca Rusia să-și îndeplinească prevederile contractului din 2006.
Rusia vrea confirmarea datoriei de către Chișinău
Evident, Chișinăul nu face referire la această prevedere a contractului din 2006 pentru a nu dăuna Ucrainei și imaginii acesteia. Nici Moscova nu subliniază prea mult acest argument, referindu-se în principal la nerespectarea contractului de către Chișinău pe partea datoriei (720 milioane euro).
Retorica folosită de Moscova îi permite să evadeze de responsabilitatea morală față de cei 220 de mii de cetăţeni ruşi din regiunea transnistreană.
Nesubliniind problema tranzitului prin Ucraina și maximizând problema datoriei Chișinăului, Moscova distrage atenția de la discuțiile despre rutele alternative de livrare a gazelor prin conducta „Turkish Stream”.
Astfel, Rusia vrea confirmarea datoriei de către Chișinău, ceea ce ar cauza costuri politice pentru PAS și Maia Sandu înainte de alegerile parlamentare din 2025.
Chișinăul este forțat de circumstanțele interne și geopolitice să se concentreze strict pe responsabilitatea Rusiei în criza energetică. De asta depinde eficiența strategiei sale de comunicare și, respectiv, capacitatea de a atrage de partea sa cât mai multe „creiere” în rândul populației.
Scenariul 1. Victoria informațională pe teren propriu, dar eșec pe teritoriul influențat de regimul separatist
Chișinăul a creat multiple precedente care îi permit să domine spațiul informațional moldovenesc. Cu toate acestea, majorarea tarifelor în restul țării va crea obstacole pentru ca autoritățile moldovenești să reușească să-i convingă pe cetățenii influențați mediatic de Tiraspol, respectiv Moscova.
Scenariul 2. Chișinăul pierde avantajul în comunicarea cu populația, dacă crizele se agravează pe ambele maluri ale Nistrului
Incapacitatea de a majora compensațiile pentru malul drept și de a căuta alte soluții cu forțele opoziție, precum și refuzul de a intra în dialog cu Tiraspolul pentru a găsi soluții reciproc avantajoase și rapide, vor reduce credibilitatea comunicării efectuate de către guvernare. Drept urmare, „creierele” din toată țară vor deveni mai susceptibile la propaganda rusă.
Scenariul 3. Spargerea blocadei informaționale din regiunea transnistreană în cazul gestionării corecte a crizei umanitare
Deși guvernul va menține supremația informațională în raport cu opoziția internă și dezinformarea rusă, aceasta poate avea succes inclusiv în regiunea transnistreană.
Atragerea „creierelor” care au fost incontrolabile până acum ar putea deveni posibilă dacă Chișinăul folosește experiența de la găzduirea refugiaților ucraineni, în special în prima fază din 2022, pentru a gestiona aspectele materiale și sentimentale legate de cetățenii moldoveni din regiunea separatistă.