Europarlamentarul Cristian Terheș a luat o poziție în Comisia PETI, criticând concluziile din raportul de verificare la fața locului, din Germania, întocmit în urma unor petiții privind așa zise abuzuri ale Oficiului german de asistență socială pentru copii și tineret (Jugendamt).

Europarlamentarul Cristian Terheș crede că Oficiului german de asistență socială pentru copii și tineret (Jugendamt) se ocupă cu scoaterea copiilor din anumite familii și încredințarea lor altora. Aceasta, sub pretextul protecției sociale și a necesității de asigurare a bunăstării minorilor, crede europarlamentarul.

Raportul cu care Cristian Terheș nu este de acord a fost întocmit de Comisia pentru petiții (PETI) a Parlamentului European ca urmare a unei sesizări formulate de o asociație aparținând unui fost membru al partidului Dianei Șoșoacă, Erich Mocanu. Acesta a cerut verificarea situației mai multor familii de români ale căror copii ar fi fost preluați de Oficiul de asistență socială pentru copii și tineret. Sesizarea a avut la bază cazul familiei Furdui, ai căror copii au fost preluați de statul german după ce unul dintre aceștia a reclamat că erau bătuți de mamă.

„Poziția Comisiei Europene demonstrează disprețul acestei instituții europene pentru apărarea cu adevărat a statului de drept și a drepturilor omului în UE. Dacă o instituție a statului poate lua abuziv copiii din familii iar oficialii europeni se spală pe mâini, înseamnă că drepturile oricui sunt în pericol”, a este de părere Cristian Terheș.

Poziția lui Cristian Terheș

Biroul de presă al Europarlamentarului Cristian Terheș a prezentat discursul acestuia cu privire la concluziile din raportul PETI, dar și replica reprezentanților Comisiei Europene. Începând prin a lăuda verificările reprezentanților PETI, el a trecut la critici împotriva Comisiei, cerând în final ca petiția să nu fie considerată rezolvată, dat fiind că raportul a venit cu alte concluzii decât cele semnalate în sesizare.

„Doresc să-i felicit pe colegi pentru descoperirile făcute de această misiune de verificare în Germania. E uimitor să vezi că acest gen de abuzuri se întâmplă într-o țară care ar trebui să fie un exemplu de urmat în respectarea drepturilor fundamentale ale omului, în mod special ale copilului. În 2018, acest Parlament a adoptat o rezoluție care scoate în evidență aceleași lucruri pe care, câțiva ani mai târziu, dumneavoastră le-ați descoperit în această misiune de verificare a faptelor [în Germania].

Vreau să scot în evidență trei probleme care trenează din 2018 și încă n-au fost rezolvate, dar trebuie soluționate. Prima, și citez din rezoluția din 2018, din paragraful cinci, care spune următoarele:

«Deplângem faptul că, ani de zile, Comisia n-a efectuat verificări adecvate asupra procedurilor și practicilor folosite în sistemul german de drept al familiei, inclusiv asupra Jugendamt, în contextul disputelor legate de familii, cu implementare transfrontalieră». Și textul continuă.

Deci, timp de ani de zile, Comisia Europeană nu și-a făcut treaba de a preveni ceea ce dumneavoastră ați descoperit ani mai târziu. Așadar, din moment ce vorbim despre raportul misiunii de verificare a faptelor, cred că ar trebui să adăugăm în concluzii că Comisia Europeană trebuie să-și facă treaba și să se asigure că genul acesta de abuzuri nu se mai întâmplă pe viitor

A doua concluzie a rezoluției din 2018 este următoarea, și citez:

„Criticăm puternic absența datelor concrete privind numărul de cazuri din Germania în care deciziile instanțelor nu au fost în aceeași linie recomandările Jugendamt.”

E absolut șocant, aș spune, că într-o eră a digitalizării, Germania să nu poată oferi date statistice despre câte decizii sau recomandări ale Jugendamt au fost respinse de instanțe. Aceasta este o problemă care poate fi rezolvată cu ușurință, cu un singur click.

A treia problemă. „Condamnă faptul că, în cazul accesu lui parental supravegheat, nerespectarea de către părinții non-germani de a se supune deciziei impuse de oficialii Jugendamt de a folosi limba germană în discuția cu copiii lor a dus la o interpretare abuzivă a conversației.” Cu alte cuvinte, părinții nu au putut vorbi cu copiii lor în limba maternă. Așa ceva e… Nu vreau să folosesc cuvinte prea dure, dar nu cred că așa ceva mai trebuie acceptat și permis în Uniunea Europeană.

Și, din moment ce vorbim despre o Uniune care respectă statul de drept, o altă concluzie și o recomandare a acestei misiuni de verificare a faptelor este să se includă această problemă în mecanismul de monitorizare a statului de drept în Germania, deoarece nu cred că e în regulă și corect ca familiile care locuiesc și muncesc în Germania să aibă copiii expuși unui asemenea tratament.

Am avut un caz, a unei familii de români cu 7 copii, familia Furdui, ai cărei copii au fost luați de această instituție, iar ulterior decizia a fost anulată de instanță. Dar, problema este că cei șapte frați au fost separați în familii diferite, n-au putut comunica unii cu alții. Imaginați-vă genul de traumă pe care asta îl cauzează pe termen lung acestor copii. Așadar, recomandarea mea este să păstrăm deschisă petiția inițiată de Erich Mocanu, din moment ce problema încă n-a fost rezolvată”, a transmis Biroul de Presă al europarlamentarului.

Punctul de vedere al Comisiei Europene

În replică, reprezentanții Comisiei Europene au atras atenția că deciziile autorităților naționale competente cu privire la responsabilitatea părinților, acolo unde nu e vorba de elemente transfrontaliere, nu sunt reglementate de legile UE.

„Comisia dorește să mulțumească comisiei de petiții pentru acest raport al misiunii din Germania pe problema Jugendamt, pentru dialogul constructiv cu autoritățile relevante în această problemă foarte sensibilă. Doresc să apreciez îmbunătățirile aduse de Germania în această problemă a cetățenilor.

Comisia dorește să reamintească că deciziile autorităților naționale competente cu privire la responsabilitatea părinților, custodie și administrare, acolo unde nu e vorba de elemente transfrontaliere, nu sunt reglementate de legile UE. Reglementările 2A de la Bruxelles, care au fost înlocuit de reglementările 2B, de asemenea, reglementările de întreținere, vizează doar cazurile transfrontaliere. Aceste instrumente nu stabilesc nici o regulă substanțială în ce privește dreptul familiei, care ține exclusiv de competența statelor membre.

În plus, rolul autorităților de protecție a copiilor, precum și administrarea de zi cu zi a sistemelor de justiție din statele membre, este de competența exclusivă a statelor membre. Conform tratatelor UE, Uniunea Europeană nu are puterea să intervină într-o problemă care nu e acoperită de legislația europeană. În ce privește raportul acestei comisii, incluziv petițiile inițiate, e treaba statelor membre să respecte obligațiile privind protecția drepturilor copilului, precum și a drepturilor fundamentale ale  -părinților, ce rezultă din convențiile internaționale, precum convenția ONU pe tema drepturilor copilului, și din legislațiile naționale.

În acord cu această convenție, statele membre trebuie să se asigure că, în toate acțiunile privitoare la copii, interesul copilului reprezintă principala preocupare. În ce privește așa-zisa discriminare pe considerente de naționalitate a părinților non-germani, nu avem în acest moment date clare în ce privește cazurile de custodie judecate de instanțele germane, care implică părinți germani și non-germani. Reglementarea 2B de la Bruxelles, în articolul 101.2, stabilește că statele membre vor colecta date relevante ce intră în scopul acestei reglementări.

Totuși, aceasta nu poate include colectarea datelor tuturor cazurilor ce implică familii doar pe baza naționalității familiei și fără elemente transfrontaliere. În plus, directiva pentru asistență juridică 2003/8, ce trebuia transpusă până pe 13 noiembrie 2004, obligă statele membre să ofere cetățenilor UE posibilitatea de a solicita ajutor juridic, inclusiv costul traducerii și interpretării. Statele membre sunt obligate să ofere ajutor juridic fără nicio discriminare cetățenilor Uniunii. Ajutorul juridic trebuie oferit pe baza acelorași criterii [de state] propriilor cetățeni.

Comisia a arătat implicare în această problemă prin diferite acțiuni. În primul rând, în strategia UE privitoare la drepturile copilului din 2021, Comisia Europeană invită statele membre să îmbunătățească funcționarea sistemelor de protecția a copilului la nivel național. În cadrul strategiei, Comisia s-a angajat să dezvolte o inițiativă menite să susțină dezvoltarea și consolidarea sistemelor integrate de protecție a copilului, care vor încuraja toate autoritățile și serviciile relevante să colaboreze mai bine într-un sistem care pune copilul în centru.

În al doilea rând, Forumul European pentru Drepturile Copilului, organizat de Comisie în edițiile 9, 10, 11 și 14 a discutat subiectul sistemelor integrate de protecție a copilului. În al treilea rând, Comisia a sprijinit instruirea persoanelor implicate, precum asistenții sociali și angajații din justiție, din acest fond din domeniul combaterii violenței împotriva copilului și al programului pe justiție. Comisia va co-finanța și un proiect, împreună cu Consiliul Europei, pentru a susține implementarea recomandărilor Consiliului Europei cu privire la instruirea lucrătorilor din acest domeniu”, au atras atenția reprezentanții Comisiei.

Contra-replica europarlamentarului Terheș

Opinia acestora nu a fost tocmai pe placul lui Cristian Terheș care a comentat la rândul său, pe această temă.

„Reprezentata Comisiei Europene a declarat că aceasta nu este o problemă care intră sub jurisdicția Comisiei Europene. E complet fals, deoarece Comisia Europeană în acest moment pretinde că apără statul de drept în toată Europa.

Așadar, dacă protejarea drepturilor copilului și drepturilor familiei nu e o problemă de stat de drept, atunci ce altceva e? Ați extins conceptul [de stat de drept] la chestiuni care chiar sunt în afara jurisdicției voastre, însă exact pe chestiunile importante de care trebuie să vă pese și care să vă preocupe, susțineți acum că nu aveți nicio jurisdicție.

Asta e pur și simplu absurd. Mai mult, ați spus că nu aveți date statistice despre aceste cazuri. Așa stătea situația în 2018. Asta spune raportul Parlamentului European, că aceste abuzuri au continuat ani de zile și că, la data respectivă, în 2018, nu existau date statistice. În prezent suntem în 2023. Ce ați făcut în acești cinci ani?

Câți ani mai trebuie să tolerăm aceste probleme și să inventați scuze că nu aveți date statistice? Dacă nu aveți date statistice, asigurați-vă că le primiți. Suntem aici să oferim soluții la probleme, nu să găsim scuze de ce o situație a trenat pentru ani de zile. Acesta e motivul pentru care solicit din nou ca în concluziile raportului să se includă faptul că Comisia nu și-a făcut treaba și că trebuie să o facă. Vă mulțumesc!”, a mai transmis Biroul de presă al europarlamentarului, preluând din discuțiile pe raportul PETI.