Dacă tot e Săptămîna Mare, cînd tot creştinul se spovedește, de ce n-aș face și eu o mărturisire?

 Iat-o, chiar dacă n-o fac sub patrafir, ci pe cristoiublog.ro. Ei bine, printre puținii politicieni de azi pe care-i urmăresc pas cu pas, ca să folosesc și eu sintagma compromisă de cei trei ani de mandat ai Bolovanului de Sibiu, se numără și Cristian Bușoi.

Îl urmăresc pe tînărul pe cale de a se coace nu oricum, ci cu o curiozitate veselă.

Cu acea curiozitate cu care, copil de la țară fiind, urmărești eforturile supragîndăcești ale unei rădaști de a reveni de pe spate, cum a căzut, pe față. =Dă din piciorușe cu disperare, se mută încolo și încoace, drum de cîțiva milimetri și, pînă la urmă, minune! se întoarce și purcede a umbla. Curiozitatea veselă devine admirație. Credeai c-o să rămînă așa, dînd din piciorușe, pînă la Apocalipsa care e, pentru orice gînganie, ciocul flămînd al unei păsări.

Ei, uite, c-a reușit! Indiscutabil, țel atins de orice ființă vie care pune în truda de-a ajunge la el o încăpățînare oarbă uriașă.

Cristian Buşoi a ajuns politician de prim plan în urma năprasnicii pustiiri a scenei noastre publice de aşa zisă reformă a clasei politice prin intermediul cătuşelor. În numele Luptei împotriva corupţiei, Binomul SRI-DNA a spulberat orice ridicătură de pe scena politică autohtonă, chiar şi cînd această ridicătură nu depăşea nivelul unui gogoloi. A rămas o scenă ca o bucată de tablă: Netedă şi sunînd a gol.

Visul oricărei rîme fiind cel de a dispărea de pe faţa pămîntului orice nu se tîrăşte, ca ea, şi al oricărui caporal de a nu mai fi grade de la el în sus, sergenții majori mesianici din SRI și DNA, dar și din tot Sistemul, au scos din joc tot ce era deja personalitate politică, ba chiar și tot ce dădea să încolțească a personalitate lăsînd scena la dispoziţia unor inşi fără talent, fără har, fără colțuri, oameni fără însușiri, ca niște popice la discreţia bilelor date de-a dura de șefii instituțiilor de forță. Printre acești oameni fără personalitate, ca niturile printre cuie, se numără și Cristian Bușoi. Între oamenii noi, care te fac să caşti numai auzindule numele şi să cazi lat de somn, văzîndu- i la lucru, împinși pe scena devastată de campania zisă și Reforma clasei politice, Cristian Bușoi se distinge (cel puțin în ochii mei) printr-o uriașă încăpățînare de a face politică, deși, cum lesne se vede și cum îi spun toți cei pe care el nu-i plătește cu o friptură, n-are pic de chemare. Din Istorie se știe însă nu de puţine ori victoria aparține celor încăpățînați, celor care, îmboldiți de o ambiție grozavă, își urmăresc țelul cu o îndîrjire ieșită din comun. Și nu de puține ori, în timp ce talentații, genialii, nu numai din politică, dar și chiar din tinichigerie, pierd în chip dramatic, cei lipsiți de talent, dacă sînt înzestrați cu înverșunare, reușesc să parvină la funcțiile rîvnite și uneori chiar și la cele peste acestea.

Au fost şi multe situaţii în Istorie cînd mediocrii încăpăţînaţi, pe care cei din jur nu dădeau doi bani, i-au învins pe cei talentaţi şi, în unele cazuri, i-au trimis în faţa plutonului de execuţie. Nu i-a înfrînt dispreţuitul Stalin pe străluciţii Trotski şi pe Buharin?

Nu i-a scos din joc pe Lucreţiu Pătrăşcanu şi pe Ana Pauker, stelele comunismului românesc, dispreţuitul nea Ghiţă Dej? Se înțelege că urmărindu-l atent pe Cristian Bușoi, am tresărit, zilele trecute, citind undeva sau văzînd undeva știrea că, pe 8 aprilie 2017, Cristian Bușoi a fost ales președinte al Organizației PNL București. Cristian Buşoi ajuns şeful celei mai puternice organizaţii PNL din ţară, trambulina pentru șefia PNL, pentru șefia Guvernului și chiar a țării!

Cristian Bușoi biruise la București!

Era ca și cum Napoleon ar fi biruit la Waterloo!

Ce erou! am exclamat. Pentru că numai un erou își putea înfrînge concurenții la un post de o asemenea importanţă.

E drept, cu Cristian Buşoi la şefia Organizaţiei de Bucureşti, PNL a obţinut la alegerile din 11 decembrie 2016 un procentaj de doar 11, 97% din voturi, un scor istoric din punctul de vedere al dezastrului, dacă ne gîndim că Bucureştii trec drept capitala electoratului anti- PSD din România. Presupuneam însă că, asemenea multor eroi din Istorie, potrivit dictonului, din dezastrul prezent se naşte victoria viitoare, Cristian Buşoi s-a transformat peste noapte dintr-un învins într-un învingător, după mecanismul de basm prin care mîrţoaga devine cal înaripat.

Spre surprinderea mea, Cristian Bușoi n-a avut nici un contracandidat. Nu s-a bătut cu nimeni, așadar. În plus, din relatările din presă înțeleg că din cele 649 de voturi valabil exprimate toate au fost pentru Cristian Bușoi.

Faptul că la anunțarea rezultatului, în sală nu mai rămăseseră decît 100 de liberali, spune totul despre victoria lui Cristian Bușoi în bătălia pentru București.

Spune totul însă şi despre omul fără însuşiri Cristian Buşoi faptul că, deşi mai erau în sală doar 100 de inşi, şi aceia cu mîna pe clanţă, noul lider nu s-a dat în lături de la a ţine un discurs: „Vă mulţumesc în primul rând dumneavoastră, celor care aţi rezistat eroic până la numărarea rezultatelor pentru funcţia de preşedinte. Mergem împreună înainte, cu încredere, cu unitate, cu echilibru, cu o echipă, să îi convingem pe bucureşteni că PNL are soluţiile cele bune pentru Bucureşti şi pentru România”. Potrivit Mediafax, întrebat dacă va candida la şefia PNL, Cristian Buşoi a răspuns: „Nu pot să fac un anunţ şi nu am luat o decizie pe care să o anunţ azi. Azi este un pas, însă, esenţial în ceea ce priveşte o eventuală candidatură, pentru că am spus că mi se pare normal ca atunci când mergi către funcţia de preşedinte al unui partid în primul rând să-ţi validezi susţinerea în organizaţia din care ai făcut parte”.

Aşadar, Cristian Buşoi va candida şi la şefia PNL.

Şi va cîştiga, ca şi la Bucureşti. Nu v-am spus eu că o rădaşcă picată pe spate merită toată admiraţia, pentru încăpăţînarea cu care dănd din picioruşe, reuşeşte pînă la urmă să se întoarcă pe burtă?!