Un interviu rece și tăios ca un bisturiu cu Coralie Delaume pentru Le Figaro.

  • Măsurile luate de guvernul italian sunt fără precedent. Țara este zăvorâtă. Care vor fi consecințele?

Miza epidemiei de coronavirus este decisivă. Ar putea fi „accidentul industrial” care dezvăluie hibele sistemului, cum a fost Cernobîl pentru comunismul sovietic. Epidemia ar putea invalida prejudecățile despre neoliberalism și europenism, Uniunea Europeană nefiind altceva decât aplicarea cea mai extinsă, la scară continentală, a ideologiei neoliberale.

După cum spune filosoful italian Diego Fusaro: „Ni se spune că frontierele trebuie desființate. Că sectorul privat este mai bun decât cel public. Că Statul este rău. Că spitalele trebuie fie închise din motive economice (…) Un virus a fost suficient pentru a demonstra eroarea neoliberalismului.”

De fapt, în Italia se simt consecințele austerității neoliberale. Un articol din La Croix, care a provocat multă emoție, reproduce declarații îngrozitoare ale medicilor italieni, care spun că sunt nevoiți să îngrijească cu prioritate pacienții susceptibili să supraviețuiască, cu prețul sacrificării celorlalți.

Un raport al fundației Gimbe din decembrie 2019 arată că, în zece ani, Italia și-a redus cheltuielile cu spitalele cu 37 de miliarde de euro și a desființat 70.000 de paturi.

Spitalele duc lipsă de cadre în asemenea măsură încât guvernul a publicat un decret care să permită angajarea de urgență a 20.000 de persoane. Este enorm, ceea ce arată că și deficitul de personal din sistem este la fel.

Dar ce să mai spunem de propria noastră situație (în Franța?) Interminabila grevă din serviciile de urgență și mărturiile medicilor despre condițiile lor de muncă ne-au arătat că în Franța, sectorul public de sănătate este terminat.

CONTINUAREA ARTICOLULUI IN PAGINA URMATOARE

Te-ar putea interesa și: