Sursa foto: Arhiva EVZOnorată instanţă a părinţilor iubitori de copii. Permiteţi-mi să aduc în faţa dumneavoastră spre dreaptă judecată o problemă care, după părerea mea, este de o gravitate extremă. Mă adresez dumneavoastră, onorată instanţă a părinţilor iubitori de copii, pentru că instanţele din România s-au dovedit incapabile să judece aceată chestiune. Şi când spun instanţe, nu mă refer la un complet de judecată. Ci la tot aparatul, plătitori regeşte din banii noştri, care ar trebui să fie implicat în combaterea, descoperirea şi pedepsirea răului.
În România, continuă să se facă trafic de copii. În România continuă să se vândă copii ca nişte obiecte. Copiii care dispar fără urmă. Copii care nu mai au copilărie. Copii care nu mai au identitate.
Cea mai recentă întâmplare s-a petrecut la Bacău. La Secţia de Neonatologie a Spitalului Judeţean. În urmă cu câteva zile, de acolo a dispărut un bebeluş.
Pe culoarele spitalului, în data de 27 aprilie, s-au petrecurt scene desprinse parcă dintr-un film de groază. În jurul prânzului, a apărut pe culoarele secţiei o femeie tânără, îmbrăcată în pijamale, iar pe deasupra cu un halat de casă. Arăta ca una dintre mămicile internate acolo. S-a deplasat rapid la Secţia 2, a intrat şi a furat un bebeluş. L-a pus într-o sacoșă şi a dispărut cu el cu tot din spital, fără să o întrebe nimeni nimic.
Ancheta poliţiei a demarat rapid. Cea care jucase rolul de internată a fost identificată rapid. O tânără de 19 ani. Copilul a fost găsit la ea acasă. Locuia într-un cartier din Bacău. Tot la ea acasă au fost găsite şi hainele cu care se deghizase, pijamaua şi halatul. A fost reţinută. Declaraţia ei a mai dezvăluit ceva halucinant. Furtul bebeluşului se petrecuse în complicitate cu mama acestuia, o femeie în vârstă de 33 de ani, care născuse gemeni. În urmă cu câteva luni, când încă era gravidă, femeia de 33 de ani se întâlnise cu tânăra de 19 ani, de la care a primit suma de 3000 de lei în schimbul copilului care se va naşte. După naştere şi furtul din maternitate, urma să mai primească 2000 de lei. 5000 de lei, valoarea unei bebeluş în România. Tânăra de 19 ani avea nevoie de copil pentru cerşit.
Dacă ar fi fost un caz singular, poate că ar fi rămas un simplu fapt divers, adevărat, la limita incredibilului, dar uitat de opinia publică a doua sau a treia zi.
Din păcate, nu este singular.
Copiii României sunt atacaţi pe trei căi, fără a se putea apăra în vreun fel. Nici nu au cum, pentru că sunt prea mici. Iar cei care ar trebui să-i apere, sunt tocmai cei care le fac rău.
Iată cele trei căi. Prima este vânzarea copiilor. Sunt nenumărate cazurile, în care părinţii, dacă îi putem numi aşa, îşi scot la vânzare copiii. Ca pe nişte obiecte. Ca pe o marfă. Eu însumi am asistat şi am înregistrat cu camerta ascunsă o negociere, dacă o putem numi aşa, între un bărbat, că tată nu-l pot numi, şi câţiva cumpărători de copiii. Îi scosese pe micuţi la poartă, să-şi aleagă nemernicii de traficanţi pe care şi-l doresc. Fiecare dintre acei copiii avea un preţ, dar se mai putea negocia. Nu era bătut în cuie. Iar cei care trebuiau să combată acest rău, nu au făcut nimic. Măcar în acest caz, care a fost mediatizat.
A doua cale este furtul. Dispariţia pur şi simplu a bebeluşului din maternitate. De-a lungul anilor am întâlnit zeci de cazuri, trase la indigo, petrecute în diverse puncte ale ţării, în care bebeluşi au dispărut din maternităţi. Pe unii, mamele lor îi mai caută şi acum şi speră să capete un semn de la ei. Povestea trasă la indigo sună aşa: mama pleacă din spital pentru o perioadă scurtă de timp. Merge ori să-şi cumpere câte cea din oraş, fie acasă să-şi ia schimburi. Se întoarce şi este lovită în moalele capului de o veste cumplită pe care i-o dă cineva din personalul spitalului. Bebeluşul ei a murit, în intervalul scurt de timp în care a lipsit din spital.
Disperată, mama şi familia cer trupul micuţului, să-l îngroape creştineşte. Nu se poate. În acel interval scurt de timp fusese dus la crematoriu şi incinerat. Nici în aceste cazuri, autorităţile nu au făcut nimic.
Aşa cum am spus, sunt mame care după zece, douzeci de ani, încă mai încearcă să afle ceva despre copilul pe care l-au născut, pentru că nu cred în ceea ce li s-a spus de la spital.
A treia cale de atac asupra copiilor este şi cea mai groaznică. Reţelele de pedofilie. România este o ţară în care se practică turismul sexual şi unde vin pedofilii. Să vă reamintesc doar cazul de la Gura Şuţii. Fetiţa asasinată de un pedofil care obişnuia să vină în România şi care fusese semnalat de fiecare dată în preajma orfelinatelor. Adică, fix acolo unde sunt ciopiii cei mai vulnerabili. Ştia acel nenorocit de pedofil unde sunt orefelinatele în România? Sigur că nu. Cum ajungea la ele? Desigur, dirijat de o reţea. Reţea care nu am auzit să fi fost destructurată, măcar după cazul cutremurător de la Gura Şuţii.
Aşadar, onorată instanţă a părinţilor iubitori de copiii, vă rog să judecaţi drept şi să daţi o sentinţă pe potrivă acestor nemernici. Să faceţi dreptate copiilor vânduţi, furaţi, ucişi ai României.
