Invitatii EVZ
Contra-ofensiva politică la blitzkrieg-ul Bolojan împotriva sinecurilor. Premierul, sabotat din interiorul PNL și PSD
Ilie Bolojan. Sursa foto: INQUAM/Octav Ganea
Din cuprinsul articolului
Nostalgia Ceușescu, liderii informali din PNL și PSD, ”blitzkrieg-ul” Bolojan împotriva sinecurilor. Aparent, trei subiecte total diferite, care domină spațiul public din ultimele săptămâni.
Strategia premierului Bolojan de a face reformă a eșuat chiar din ziua Congresului PNL, când liderii informali ai partidului și-au asigurat pârghiile de control în structurile de conducere liberale.
„Nostalgia” Ceaușescu a fost mesajul subliminal transmis reformiștilor, că măsurile fiscale, de tăiere, sunt respinse de „poporul proletar”. Cel dependent de ajutoare și salariile de la stat. Liderii informali din PSD și PNL rămân adevăratul pol de putere din România. Într-o economie națională dependentă de stat, ei controlează administrațiile și companiile naționale.
Context general. Cine sunt liderii PNL și PSD care controlează numirile la companiile de stat
O grupare cunoscută în interiorul partidelor la putere (PNL și PSD), dar cvasi-necunoscută în spațiul public, controlează numirile politice în companiile de stat. Este vorba despre oamenii politici care gravitează în jurul liderilor Hubert Thuma (PNL) sau Paul Stănescu (PSD).
Obiectivul intern - asumat și agreat de grupările celor două partide - este controlul companiilor de stat, ca mijloc pentru asigurarea resurselor umane și financiare necesare pentru continuitatea la putere. Această strategie are și rezultate politice notabile: victorii semnificative la alegerile locale sau parlamentare. Mai ales în fiefurile liderilor informali.
PNL controlează politic majoritatea companiilor naționale de stat. PSD are, de asemenea, o prezență consistentă a membrilor săi în structurile de conducere ale companiilor naționale. Pesediștii domină, în schimb, ca prezență și control, în companiile publice locale. Acele societăți controlate de primării și consilii județene. Majoritatea negocierilor politice de numire a șefilor peste aceste structuri se fac cu acordul a doi lideri politici: Thuma (PNL) și Stănescu (PSD).
Contra-ofensiva politică din interiorul Coaliței în războiului împotriva sinecurilor
La nivel public, liderii informali din PNL și PSD s-au declarat contestatari ai reformelor Bolojan - mai ales cele din pachetul 2, care vizează tăieri de bani și restructurări în administrația publică.
Hubert Thuma a făcut-o indirect, prin vocea unor primari, dar și a unor lideri precum vicepreședintele PNL Nicoleta Pauliuc sau Virgil Guran, liderul liberal de la Dâmbovița. Ambii l-au contestat public pe Dragoș Anastasiu, cu mici înțepături la adresa președintelui Nicușor Dan.
Paul Stănescu a făcut-o direct. El a contestat public o parte din măsurile propuse de Guvernul Bolojan, subliniind că reprezintă ”vocea primarilor”. A reușit chiar și o victorie de etapă: măsurile fiscale s-au amânat.
Contra-ofensiva lor a înregistrat primul succes: a fost eliminat unul din ”generalii” reformei, vicepremierul Anastasiu. ”Blitzkrieg-ul” Bolojan a eșuat, moralul reformiștilor a scăzut, iar confruntarea a trecut la faza războiului de gherilă.
Asta și pentru că inamicii reali ai reformelor nu sunt soldații din companii și administrația de stat, ci generalii lor. Adică acei lideri informali din PNL și PSD care mențin în viață, la 35 de ani de la Revoluție, același sistem de control de pe vremea comunismului.
Acum, ca atunci. Ce ne prefacem că nu vedem în controlul companiilor de stat.
”Raportul Final” al comisiei prezidențiale pentru analiza dictaturii comuniste din România conține o descriere vastă a sistemului economic din acea perioadă. Raportul este documentul suport pentru condamnarea regimului comunist, de către statul democratic român. Paradoxal, informațiile din documentul programatic - baza noii politici democratice de stat -, scot în evidență similitudini evidente între regimul comunist și cel actual în privința controlului companiilor de stat.
Sintetizând, se desprind cinci indicatori distincți, care confirmă o continuitate a mecanismelor control din perioada comunistă. Alți oameni, alte timpuri, altă formă de organizare a statului, dar același sistem.
Numirile politice. Directorii și majoritatea celor din conducerea întreprinderilor de stat (perioada 1945-1989) erau membrii de partid. Era condiția de bază. Acum, ca și atunci, condiția de bază pentru a ocupa o poziție de director al unei companii de stat este apartenența la un partid politic.
Responsabilități manageriale. În comunism, principalul barometru era ”planul”, iar pierderile erau ignorate. La fel și în prezent: pierderile companiilor de stat rămân nesancționate, de multe ori ignorate. Dovada sunt recompensele în prime și salarii obținute de directorii companiilor pentru contra-performanțele lor.
Lipsa transparenței. Și acum, ca și atunci se constată opacitatea totală și lipsa informațiilor esențiale din companii. Lipsesc informații relevante despre situații financiare, iar numirile și indemnizațiile conducerii sunt secretizate.
Clientelism. Obediență politică. În comunism, promovarea în funcții de conducere se făcea pe criterii ideologice, nicidecum de performanță. Astăzi, promovarea se face pe criterii loialitate politică.
Subordonarea către stat. Întreprinderile comuniste erau controlate integral de ministere, fiind subordonate acestora. Companiile naționale democratice au și acționariat privat, însă statul este majoritar și exercită control decizional.
Strategia de reformă, primele semne ale eșecului
Reacția oamenilor din instituțiile publice este un barometru autentic, care poate măsura eficiența acțiunilor statului. Anunțurile de reformă de la începutul lunii iunie au generat panică și tensiuni în rândul angajaților din administrația publică, locală și centrală. Numărul de transferuri de personal de la o instituție la alta a explodat, bugetele s-au blocat, iar lumea a început să fie prezentă la serviciu, conform programului. Mișcarea sindicală, demult adormită, s-a reactivat și a inundat spațiul public de mesaje care anunțau convulsii sociale.
O lună mai târziu, situația s-a calmat. Anunțatele tăieri de salarii și restructurări s-au amânat. Un exemplu concludent este cel de la Primăria Capitalei. Primarul general interimar a anunțat că se vor tăia salariile directorilor. Se întâmpla pe data de 25 iunie 2025, măsura devenind chiar lege locală, fiind aprobată de Consiliul General (HCGMB 185/2025).
Astăzi, după 35 de zile, situația este aproape neschimbată. Cu excepția unor anunțuri ale unor directori de companii municipale, care afirmau că își reduc salariile, deciziile lipsesc. Nu s-au întrunit ședințele Adunării Generale a Acționarilor, care să taie salariile directorilor și membrilor din CA. Și în luna iulie, directorii de companii și membrii CA au încasat salarii mai mari decât viceprimarul general. O vor face și în luna august.
Situația de la București poate fi multiplicată la nivel național. Sindicatele au dispărut din spațiul public, cu tot cu amenințări. Instituțiile publice și companiile de stat au reluat procedurile de achiziții directe,. S-au reluat chiar și angajările. Semn că lucrurile revin la ”normal”, așa cum au și primit asigurări de la susținătorii lor politici.
În loc de concluzie. ”Șpaga de supraviețuire” și sabotajul intern, frâne ale reformei
Generalii Reformei au identificat drept inamic angajații de la stat, beneficiarii măsurilor sociale și profitul firmelor. ”Războiul” împotriva sinecurilor și a privilegiilor se poartă împotriva ocupanților de posturi de conducere de la stat, nu a celor care i-au numit.
Astăzi, măsurile de reformă sunt puse pe pauză. Agenda Guvernului s-a pliat pe narativul zilei: ”Șpaga de supraviețuire” din scandalul Anastasiu, puternic alimentat și susținut de noi informații publice. ”Bombardat” cu acuze și solicitări de clarificare, sub presiunea amenințărilor PSD, Executivul a trecut de la ofensiva împotriva sinecurilor, în poziție defensivă.
Cât timp va ignora inamicul real și nu va recunoaște sabotajul, chiar din interiorul Coaliției, reforma statului va rămâne doar o declarație de intenție. O reacție ”de formă” la ce se vede cu ochiul liber, la ceea ce constată Organizația pentru Cooperarea și Dezvoltare Economică (OCDE), în rapoarte anuale succesive. Și anume că numirile politice sunt principalul factor de regres economic.
”Nostalgia” Ceaușescu rămâne actuală (șoc!?) și pentru că sistemul de control exercitat de stat nu s-a schimbat. Vremuri noi, regim politic nou, generații noi, dar același sistem. Comunist. Să nu ne ferim de cuvinte, pentru că sunt prea multe coincidențe.
