Din cuprinsul articolului
O țară vecină României ar putea deveni o colonie minieră a UE, pe fondul unei imense ipocrizii a ecologiștilor radicali ce domină politica de la Bruxelles. Aceștia vor să exploateze litiu, în ciuda controverselor legate de mediu, pentru a putea susține proiectul, la fel de ecologist, al eliminării mașinilor clasice prin înlocuirea acestora cu vehicule electrice.
UE, cu ecologismul pe ecologism călcând
Un proiect susținut de Comisia Europeană de dezvoltare a rezervelor de litiu necesare pentru alimentarea vehiculelor electrice alimentează instabilitatea politică în vecinătatea Uniunii Europene.
UE a pariat strategic pe rezervele de litiu ale Serbiei pentru a alimenta ambițiile ecologiste cu privire la la vehiculele electrice. Ceea ce a ajuns să obțină în schimb au fost politici murdare și o reacție atât de severă încât otrăvește relațiile națiunii balcanice cu Bruxelles-ul și îi distruge aspirațiile de a adera la blocul politico-economic.
Se estimează că zăcământul de litiu Jadar din Serbia conține suficient metal pentru a alimenta un milion de vehicule electrice și pentru a satisface până la 25% din cererea Europei, plasând cel mai mare zăcământ de litiu de pe continent în centrul eforturilor UE de a asigura aprovizionarea cu materii prime esențiale necesare pentru ambițiile ecologiste ale Comisiei.
Serbia, colonie minieră pentru UE?
Un proiect de exploatare minieră a zăcământului, dezvoltat de gigantul global Rio Tinto, ar trebui să obțină sprijin crucial din partea Bruxelles-ului în temeiul Legii materiilor prime critice (CRMA), care urmărește să reducă dependența puternică a blocului de China comunistă pentru resursele esențiale.
Cu toate acestea, rezistența intensă față de proiect din partea sârbilor, care se îngrijorează de daunele cu privire la mediul și își acuză liderii politici de corupție, amenință să submineze sprijinul pentru aderarea la UE, care este de aproximativ 40 la sută.
Dacă UE decide să-l sprijine pe Jadar, va semnala că blocul acordă prioritate intereselor sale economice în detrimentul valorilor fundamentale și, de asemenea, „va avea consecințe dramatice asupra Serbiei și a regiunii”, a declarat Aleksandar Matković, un cercetător din Belgrad care a organizat proteste împotriva proiectului minier.
Proteste anticapitaliste ca la Pungești. Rusia sau China?
Protestele au devenit legate într-un val mai larg de tulburări antiguvernamentale în Serbia, tensiunile crescând și mai mult după ce un documentar, produs de un metalurgist care susține proiectul Rio Tinto, i-a etichetat pe cei care i se opun acestui proiect de exploatare minieră drept „agenți ruși”.
Această afirmație a fost repetată pe paginile Wall Street Journal, în timp ce activiștii s-au confruntat, de asemenea, cu acuzații de acționare ca agenți pentru UE și Republica Populară Chineză.
„Nu putem fi agenți ai trei superputeri diferite”, susține Matković, care lucrează la Institutul de Științe Economice din Belgrad.
UE susține noua exploatare minieră
Pe 25 martie, comisarul pentru industrie, Stéphane Séjourné, a dezvăluit 47 de proiecte strategice de materii prime în cadrul CRMA, dar în mod neașteptat nu au inclus proiecte din afara UE - ceea ce a făcut pe mulți să se întrebe dacă acest lucru a fost din cauza controversei din jurul minei de litiu Jadar din Rio Tinto.
Comisia a refuzat să comenteze dacă preocupările legate de Jadar au afectat decizia de a amâna anunțul, dar a subliniat ambițiile mai largi în ceea ce privește parteneriatul strategic al UE cu privire la materii prime cu Serbia.
Acest parteneriat „nu schimbă în niciun fel abordarea UE față de fundamentele procesului de aderare la UE”, a spus un purtător de cuvânt.
„Ceea ce poate face este să aducă investiții în materii prime, baterii și mobilitatea electronică, care vor stimula dezvoltarea economică și tranziția verde și digitală și vor crea noi oportunități de locuri de muncă”, a mai susținut aceasta.
litiu © Roberto Junior | Dreamstime.com
Tot scandalul, pe fondul declinului democrației în Serbia
La scurt timp după ce Séjourné a anunțat proiectele susținute de UE, președintele sârb Aleksandar Vučić s-a întâlnit cu președintele Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, și cu președintele Consiliului, António Costa, la cina la Bruxelles – și i s-a vorbit despre lipsa de democrație din Serbia.
Liderii UE și-au exprimat nemulțumirea față de modul în care Vučić a gestionat mitingurile studenților și protestele mai ample împotriva guvernării sale, care au persistat de mai bine de patru luni.
Vučić, la rândul său, i-a acuzat pe protestatari că ar fi finanțați de Occident – recurgând la un loc comun atât în politica sârbă, cât și în controversa din jurul proiectului Jadar: blamarea interferențelor din exterior.
„Țara trebuie să realizeze reformele UE, în special să facă pași decisivi către libertatea presei, lupta împotriva corupției și... reforma electorală”, a scris von der Leyen într-o postare pe rețelele de socializare după întâlnirea lor.
UE renunță la susținerea democrației pentru exploatarea minieră
Toți ochii sunt acum ațintiți asupra faptului că mina Jadar va apărea pe următoarea listă de proiecte CRMA a UE. Pe 25 martie, Séjourné a menționat că „va prezenta proiectele selectate în următoarele săptămâni”, adăugând că cele din afara UE „nu vor dispărea de pe hartă”.
Dacă va primi sprijin din partea UE, proiectul ar avea un acces mai bun la oportunități de finanțare – deși nu s-ar bucura de aceleași beneficii ca și proiectele din UE, cum ar fi permisele accelerate și sprijinul financiar direct.
Deputatul european Hildegaard Bentele consideră că Jadar este „esențial pentru Serbia, este crucial pentru UE, este crucial pentru întreg sectorul auto”.
Bentele, care reprezintă creștin-democrații din Germania, este reprezentantul Parlamentului European într-un grup consultativ care analizează proiectele strategice ale CRMA cu Comisia Europeană.
Dar pentru mulți din Serbia, proiectul Jadar simbolizează acum alinierea UE cu un gigant minier în detrimentul preocupărilor publice – acordând prioritate intereselor industriale ale Germaniei și cursa blocului de a reduce decalajul EV față de China comunistă.
Temerile ecologiștilor cu privire la noua exploatare minieră
Între timp, neîncrederea populară i-a făcut pe mulți localnici să creadă că doar politicienii vor beneficia. (Scorul Serbiei este cel mai scăzut din Balcanii de Vest în Indicele de percepție a corupției al Transparency International.)
În 2004, geologii de la Rio Tinto care prospectau în valea Jadar au găsit un zăcământ de calitate superioară care combină bor și litiu, denumindu-l „jadarit”. Avans rapid până în 2021: Rio Tinto a anunțat că va începe operațiunile pe proiect, angajând peste 2 miliarde de euro.
Acest anunț a stârnit proteste masive ale radicalilor ecologiști, forțând guvernul să suspende întreprinderea Jadar. Ana Brnabić, premierul din acel moment, a declarat că este „sfârșitul absolut” al planurilor lui Rio Tinto.
Curtea Constituțională din Serbia a dat undă verde proiectului
Dar în iulie 2024, curtea constituțională a Serbiei a permis reluarea proiectului. O săptămână mai târziu, cancelarul german Olaf Scholz și vicepreședintele Comisiei Europene Maroš Šefčovič au zburat la Belgrad pentru semnarea unui parteneriat strategic între Serbia și UE privind materiile prime durabile, lanțurile valorice bateriilor și vehiculele electrice.
Šefčovič, acum comisarul pentru comerț al UE, a numit proiectul o „mărturie a angajamentului nostru comun de a promova tranziția ecologică”. Scholz l-a descris drept un „proiect cu adevărat european”, subliniind că „mai presus de toate, avem nevoie de aceste baterii”.
Dar de ce, mai exact, este Jadar atât de controversat? În ciuda încercărilor lui Rio Tinto de a fi transparent cu privire la proiect pentru a atenua preocupările de mediu, rezistența la deschiderea minei persistă.
„Nu există absolut niciun loc pentru exploatarea litiului într-o vale fertilă, cu surse de apă de izvor, apă subterană, o vale care hrănește oamenii, unde fermierii au lucrat pământ de șapte sau opt generații”, susține Bojana Novaković, liderul unui ONG radical ecologist numit Marš sa Drine (Marș pe Drina).
Ce acuză ecologiștii radicali anticapitaliști și cum răspunde Rio Tinto
Dacă este gestionată prost, extracția litiului ar putea contamina rezervele de apă subterană și terenurile agricole vitale pentru comunitatea predominant agricolă a văii Jadar, ecuză ecologiștii radicali.
Nebojša Petković de la asociația Ne Damo Jadar, care se descrie ca fiind pro-european, consideră că UE nu este interesată ca Serbia să devină membră. El a acuzat blocul că îi pasă doar de propriile profituri: „Vor să ne transforme în baza lor de resurse și [un] depozit de deșeuri al Europei”, a spus el, etichetând mina drept un proiect strategic de „distrugere” Serbia.
Rio Tinto insistă că mina nu va prezenta aceleași riscuri pentru mediu ca altele, deoarece va folosi metode de depozitare a deșeurilor uscate și nu lichide. Deșeurile miniere, cunoscute sub numele de steril, constau în mod obișnuit din particule fine de rocă, apă și, uneori, substanțe chimice – ridicând îngrijorări cu privire la potențialele scurgeri sau prăbușirea barajului.
„Iazurile noastre sunt solide”, a declarat Chad Blewitt, directorul general al proiectului Jadar. „Nu se poate spăla, nu se poate prăbuși.”
Cu toate acestea, deșeurile uscate nu sunt imune la expunerea la apă, susține Diego Marin de la rețeaua Biroului European de Mediu (EEB). Valea Jadar este predispusă la inundații – mai ales în 2014, când inundațiile au ucis 57 de persoane în Serbia și au declanșat eliberarea de metale grele din mine din zonă, după ruperea unui baraj.
Ecologiștii radicali se opun cu înverșunare
În timp ce sterilul uscat este „cu siguranță o practică mai bună”, Marin susține că „încă nu sunt ferite de preocupările ecologice”, inclusiv de emisiile de praf și potențiala contaminare cu metale grele.
Un raport al Institutului de Reglementare a Energiei Regenerabile și Mediului din Belgrad (RERI) a constatat că cererea actuală de evaluare a impactului asupra mediului de la Rio Tinto nu acoperă eliminarea deșeurilor miniere, ci doar exploatarea minieră subterană.
„Impactul acestor deșeuri nu a fost evaluat în mod adecvat și nici nu au fost sugerate măsuri adecvate pentru prevenirea, eliminarea sau reducerea oricărui impact negativ semnificativ asupra mediului”, susține Mirko Popović, director de program la RERI.
O garanție propusă este atragerea unui auditor, cum ar fi Inițiativa pentru Asigurarea Mineritului Responsabil (IRMA). Rio Tinto și-a exprimat dorința de a permite IRMA să producă un raport extern despre Jadar, dar directorul IRMA, Aimee Boulanger, a declarat pentru Politico că emiterea unui verdict asupra unei mine care încă nu există ar fi dificilă.
În plus, relația dintre Rio Tinto și rezidenții locali poate să fi ajuns deja la punctul fără întoarcere. „Este foarte dificil să recâștigi încrederea atunci când încrederea este deja ruptă”, a spus Boulanger, care susține implicarea IRMA, dar constată că până acum nu a existat o abordare oficială din partea companiei.
Rio Tinto respinge acuzațiile
Într-o declarație către Politico, după ce această poveste a fost publicată pentru prima dată, șeful de proiect Blewitt a respins aceste afirmații cu privire la posibila exploatare minieră de la Jadar.
„Rio Tinto respinge cu fermitate afirmațiile nefondate conform cărora Proiectul Jadar va avea un impact negativ asupra agriculturii și calității apei. Asemenea acuzații sunt lipsite de temei și ignoră proiectul robust de evaluare a impactului asupra mediului pe care Rio Tinto le-a pus la dispoziția publicului", a spus Blewitt.
„Aceste studii demonstrează că agricultura poate continua să prospere deasupra solului în timp ce operațiunile miniere se desfășoară în siguranță sub suprafață, la fel cum orașele moderne există deasupra sistemelor de metrou subterane. În mod similar, planurile proiectului pentru steril uscat pentru deșeuri ar garanta că apa locală nu este afectată”.
UE slujește interesele Germaniei
În centrul interesului Europei de a concura cu dictatura comunistă de la Beijing în sectorul EV se află soarta industriei auto din Germania, care joacă un rol puternic în modelarea poziției Berlinului și, prin extensie, influențând prioritățile politicii UE.
Provocarea, totuși, este că Republica Populară Chineză are deja stăpânire asupra conductei de materii prime critice și a producției ulterioare de baterii, permițând producătorilor săi de baterii să producă ieftin la scară.
Compania suedeză Northvolt a fost văzută cândva drept cea mai bună speranță a continentului, dar dispariția sa lasă industria auto germană să se bazeze pe furnizorii chinezi.
Este o dilemă familiară pentru producătorii auto germani, cărora, pentru a pătrunde pe piața chineză în anii 1980, li s-a cerut să înființeze joint-ventures cu companiile autohtone și să-și împărtășească tehnologia.
Pentru oameni precum Mercedes-Benz, BMW și Volkswagen, creșterea economică ulterioară a Chinei a făcut ca piața țării să fie cea mai profitabilă, ajutând la susținerea fabricilor costisitoare și a forței de muncă în Europa.
Extremismul ecologist al UE a lăsat Europa fără minerit
Lipsa exploatării materiilor prime în Europa „face ca industria autohtonă să se bazeze pe alte țări și pe factori externi pentru aprovizionarea acestora... este esențial ca Uniunea Europeană să sprijine dezvoltarea lanțului valoric european al bateriilor”, a declarat ACEA, organizație de lobby auto din UE, într-o declarație la CRMA.
Dar asigurarea mineralelor este doar o piesă a puzzle-ului. Producătorii germani de autovehicule rămân în urmă celor chinezi de vehicule electrice în materie de tehnologie și costuri, punându-și cota de piață – și câștigurile – în pericol în China comunistă.
Presiunea se simte acasă, cu concedieri în toată industrie. În martie, Audi a anunțat că va reduce 7.500 de locuri de muncă până în 2029, parte a planului Grupului Volkswagen de a reduce costurile și de a facilita tranziția la vehiculele electrice.
Deși nu sunt esențiale pentru succesul producătorilor de automobile din UE, proiecte precum Jadar sunt un test al capacității blocului de a se elibera de dominația economică a Chinei comuniste în cadrul strategiei sale de decuplare.
Serbia, târg cu UE pentru exploatarea minisră de litiu
„Pentru Serbia, un candidat de lungă durată la aderarea la UE, acordul... reprezintă o oportunitate de a ne apropia de Europa și de a continua negocierile de aderare”, a declarat un purtător de cuvânt al Asociației Germane a Industriei Auto, care reprezintă giganți din industrie precum BMW și Mercedes-Benz.
Parlamentul European a intrat în controversă în februarie găzduind o proiecție a filmului „Not In My Country”, un documentar care susține că rezistența locală și protestele naționale împotriva exploatării litiului din Serbia au apărut din cauza ignoranței sau dezinformării din partea Rusiei.
Evenimentul, care a fost protestat de 100 de persoane la Bruxelles, a fost urmat de o dezbatere la care au participat Bentele, Matković și Marijanti Babić, șeful de țară al lui Rio Tinto pentru Serbia.
Filmul, realizat de Peter Tom Jones, directorul Institutului KU Leuven pentru Metale și Minerale Durabile (SIM2), a fost criticat de protestatari pentru promovarea proiectului și excluderea criticilor acestuia.
Dar Jones și-a apărat munca și i-a acuzat pe oponenții proiectului că au refuzat să participe. „Aceasta este o strategie foarte deliberată a oponenților de a nu se implica, de a nu face parte din dezbateri”, a spus el.
Proteste similare cu cele contra mineritului la Roșia Montană
Într-o scrisoare deschisă semnată de academicieni, cercetători și studenți din Belgia pentru a opri proiectarea documentarului la Docville, un festival internațional de film documentar din Leuven, semnatarii l-au numit „un purtător de cuvânt al propagandei de stat, ecou, de asemenea, intereselor corporative ale Rio Tinto, susținând eforturile sale strategice de lobby pentru mineritul de litiu”. Proiecția de la Docville a fost anulată pe fondul temerilor că ar putea atrage protestatari.
Nik Völker, cercetător la MiningWatch Portugalia, a subliniat că institutul de la Leuven „deține diverse acorduri bilaterale cu partenerii de extracție și procesare a litiului din Europa, care sunt reprezentați în mod proeminent, inclusiv importantul minier Rio Tinto din Serbia”.
O declarație lansată de SIM2 și Jones după proiecția de la Parlamentul European a negat acuzațiile că ar fi colaborat cu Rio Tinto sau a primit finanțare pentru documentar. În schimb, au spus ei, a fost co-dezvoltat și finanțat integral de Universitatea din Leuven.
„În consecință, nicio parte sau companie din exterior, fie Rio Tinto, ElevenEs, Stellantis sau de altă natură, nu a avut vreo influență asupra realizării acestui documentar”, a spus Jones. „Orice acuzații care sugerează că acesta este cazul, deoarece există colaborări între companii în ceea ce privește proiectele de cercetare sunt pur și simplu false.”
Ipocrizia UE slăbește interesul pentru aderare în Serbia
Lupta pentru exploatarea minieră Jadar nu este doar despre litiu, ci și despre cine poate defini viitorul Serbiei.
Pentru mulți sârbi, sigiliul de aprobare în așteptare al UE pentru Rio Tinto se simte ca o complicitate într-un sistem în care profitul depășește implicarea cetățenilor și în care preocupările de mediu sunt eliminate în favoarea intereselor geopolitice. Și politica externă în zig-zag a Serbiei între marile puteri a creat tensiuni atât pe plan intern, cât și pe plan extern.
UE presează din ce în ce mai mult Serbia să se alinieze mai clar la interesele sale. Clopotele se aude în privința adaptării resurselor, unde interesele de stat și corporative converg în timp ce publicul este exclus din dezbatere.
Aspirația Serbiei de a adera la UE atârnă acum în balanța eforturilor blocului pentru materii prime. Colonie minieră sau nu, țara din Balcanii de Vest se confruntă cu un haos suplimentar în mijlocul instabilității sale.
Vučić a anunțat pe 6 aprilie că un nou guvern sârb, condus de novice-ul politic Đuro Macut, va prelua funcția până pe 18 aprilie. Dacă parlamentarii nu-l aprobă pe Macut, Vučić poate să convoace alegeri anticipate la începutul lunii iunie. Verdictul alegătorilor va avea un impact crucial nu numai asupra soartei proiectului Jadar, ci și asupra cursului european al națiunii balcanice.
