Din cuprinsul articolului
Ceaușescu și „pasul la offside” din 21 august 1968. Metamorfoza unui lider care a durat puțin peste 21 de ani.
21 august 1968-21 decembrie 1989. Sunt 21 de ani și 4 luni. Ceaușescu devine brusc „copilul teribil” al blocului socialist. Steaua „micului Tito” din spațiul carpato-danubiano pontic începe să apună însă din martie 1985. Venise la Moscova Mihail Gorbaciov. Când a fost înlocuit, din postura de favorit, Ceaușescu a reluat tema suveranității limitate a lui Brejnev. Teza pe care după august 1968 o atacase virulent.
Ceaușescu își întrerupe somnul! Vasile Patilineț face diferența!
icolae Ceaușescu află despre invazia din noaptea de 20 august 1968, atât de la sovietici, care predau plicul sigilat prin ambasadă, cât și de la corespondentul de presă român din Cehoslovacia. Paul Niculescu Mizil îi aduce raportul de la Praga iar Ceaușescu nu stă pe gânduri. La ora 6.30 dimineața a fost convocat CPex al CC al PCR. Nu voi intra în detaliile asupra participării la acea discuție. Rămâne memorabilă intervenția lui Vasile Patilineț.
Vasile Patilineț a fost omul cheie al lui Ceaușescu în reorganizarea administrativă, judiciară, de siguranță națională și apărare a României. A fost secretarul său din CC al PCR însărcinat cu acest fapt. Patilineț confirmase așteptările lui Ceaușescu atunci când făcuse din Plenara din 22-25 aprilie 1968 un succes: reabilitarea lui Pătrășcanu și îndepărtarea din partid, tragerea pe linie moartă a celor doi călăi, cel oficial, Alexandru Drăghici și cel care a tras efectiv, ucrainianul bolșevic Timofei Bodnarenko (Pantiușa), devenit Gheorghe Pintilie, ajuns general maior de Securitate.
Discursul lui Vasile Patilineț, stimulent pentru Ceaușescu să „iasă la balcon”
Hunedoreanul Vasile Patilineț era considerat pe nedrept de către alți politicieni și diplomați drept un om fără școală. Ion Brad fost ambasador la Atena și scriitor era un critic al său, considerându-l „primitiv”.
Iată o parte din intervenția lui Vasile Patilineț din dimineața zilei de 21 august 1968, extrasă din stenograma discuției:
„Asemenea celorlalți tovarăși care au luat în seamă aceste fapte, cuvintele vin greu să definească o asemenea brutalitate, o asemenea agresiune împotriva Cehoslovaciei. Întotdeauna am condamnat imperialismul, iar acum aflăm că tot ceea ce se întâmplă sub ochii noștri este rezultatul unei înțelegeri între marile puteri asupra repartizării sferelor de influență.
Am un sentiment profund de indignare față de această măsură luată de sovietici, care demonstrează că ei continuă să fie jandarmii multor popoare, așa cum a fost țarismul în trecut.
În numele apărării principiilor marxism-leninismului, al apărării independenței și suveranității noastre de stat, declar că sunt pe deplin de acord cu propunerile făcute de conducerea partidului, cu propunerile făcute de Comitetul permanent, cu propunerile făcute de tovarășul. Nicolae Ceauşescu, ţinând cont de faptul că în prezent, împrejurări, într-adevăr destul de grave, ne putem aştepta să fie comise o oarecare brutalitate şi împotriva ţării noastre. Au fost unele lucruri în trecut care arată că o țară socialistă se poate găsi în aceeași situație ca Cehoslovacia.”
Nu cred că Patilineț era un primitiv! Nu laud regimul comunist, nici liderii lui, sunt istoric, cunosc hibele regimului comunist și păcatele acestuia! Dar dacă văd cine este astăzi la Ministerul de Externe și ce discusuri se țin la nivel înalt, oricine poate vedea diferența de valoare!
Pasul la offside uimește mapamondul! Intelectualii aderă la noul regim fără rezerve!
Ceaușescu face diferența a doua oară, la balcon după 30 august 1944! Deși Ion Gheorghe Maurer și Emil Bodnăraș încearcă, pe undeva, să regizeze discursul, liderul PCR și Președintele Consiliului de Stat calcă puternic pedala naționalistă. Efectul de mase este uluitor! Foarte mulți intelectuali, unii cu origini „burgheze”, aderă la PCR și la noul regim fără rezerve! Ei fuseseră scăpați de „dosarul de cadre” ori „recuperați” încă de tineri după epurarea „staliniștilor” din 1954-1958 și eliberarea prin amnistie generală a deținuților politici din 1963-1964.
Sursă: Arhiva EvZ
Se vor trezi undeva prin 1971, la „Tezele din Iulie”, mulți dintre ei. Ori, prin 1978-1979 sau cel mai târziu prin 1984-1985! Dar, la 1968, steaua lui Ceaușescu era la apogeu! Pur și simplu, făcuse „pasul la offiside”! Să și fi vrut sovieticii să facă vreo acțiune, ar fi atras criticile Apusului! Ori, se știe, sovieticii erau deja în clinciuri cu chinezii după 1964. Tito era deja liderul Mișcării de Nealiniere! Era un statut pe care Ceaușescu și-l dorea!
Scena balconului din 21 august 1968
Ceaușescu știa că ar fi putut fi următoarea victimă a URSS după Cehoslovacia prin noiembrie 1968, că tot se celebrau atunci 51 de ani de la Revoluția din Octombrie 1917. Așadar, Ceaușescu voia din balconul CC al PCR în 21 august 1968 să atragăatenția asupra sa, ori cum o putea face mai bine, decât arătând în public că urma să fie în pericol? Deja se primiseră informații că trupele sovietice în Ucraina sovietică erau în stare de alarnă. Liderul de la Moscova, Leonid Ilici Brejnev a fost singurul lider ucrainean al URSS și un ne0-stalinist convins.
Deja Ceaușescu avea planul pregătit. În 23 august 1968, urma să se vadă cu Tito, liderul Iugoslaviei la Vrsac. Avea să discute ca Iugoslavia să acorde României ajutor în caz de nevoie, ajutor defensiv. Zhou en Lai, înalt oficial chinez avertiza și el că era periculos să se dea drumul câinilor războiului. Defilarea de 23 august 1968 a fost făcută ostentativ pe Kiseleff prin fața Ambasadei URSS.
După 23 august, Ceaușescu schimbă tonul...
La 25 august 1968, Ceaușescu mai domolește tonul față de ambasadorul sovietic Ivan Basov (Basov venise de trei ori la Ceaușescu între 17 și 2o august 1968) trimis să arate pisica liderilor de la București. Ceaușescu o lasă mai moale cu neamestecul în treburile interne. La fel cu decizia suverană a propriei politici, spunând că și sovieticii trebuiau să ajute la reformare mai mult, nu să recurgă la invazie. Scînteia din 26 august 1968, oricum are un alt ton. Se revine la prietenia româno-sovietică. Evident, era o temporizare a lui Ceaușescu. Peste un an, în august 1969, Președintele SUA Richard Nixon vizita România și mânca struguri cu oltenii în Piața Obor, savura sarmale cu mămăligă și țuică la Athenee Palace.
