Nicolae Ciucă (2004) / sursa foto: captură YouTube
Din cuprinsul articolului
Contaminarea cu uraniu sărăcit revine în prim-plan odată cu declarațiile fostului premier și comandant militar Nicolae Ciucă. „Nu am cunoștință despre acest subiect, deci nu pot să comentez ceva despre care aud pentru prima oară”, a spus acesta, la independentnews.ro, întrebat fiind despre riscurile la care au fost expuși militarii români în Irak.
Afirmația ridică serioase semne de întrebare, deoarece pericolul era semnalat de organizații internaționale, confirmat de britanici și chiar raportat de cadre românești aflate pe teren. Între negările politice și realitatea medicală, povestea rămâne una a responsabilității amânate.
Contaminare cu uraniu sărăcit: primele semnale din Irak
Problema contaminării cu uraniu sărăcit nu a fost niciodată un secret absolut. Încă din anii ’90, organizații internaționale și jurnaliști de investigație atrăgeau atenția asupra pericolelor generate de folosirea acestor arme. În timpul Războiului din Golf din 1991, armata americană a tras sute de mii de proiectile cu uraniu sărăcit împotriva tancurilor irakiene.
Rezultatele au început să se vadă rapid: la Basra și în alte orașe din sudul Irakului, medicii raportau o creștere bruscă a cazurilor de cancer și a malformațiilor congenitale la nou-născuți. În 2002, la o conferință organizată la Bagdad, oamenii de știință irakieni prezentau studii despre defecte de tub neural și contaminarea mamelor din regiunile bombardate.
uraniu / sursa foto: arhiva EVZ
În 2003, odată cu invazia condusă de Statele Unite și Marea Britanie, munițiile cu DU (Depleted Uranium – uraniu sărăcit) au fost folosite din nou, în cantități considerabile. Orașul Nassiriyah, unde erau dislocați militarii români, a fost scena unor lupte intense între blindatele Coaliției și forțele irakiene.
Conform unor rapoarte publicate ulterior, militarii britanici au realizat chiar un ghid intern cu zonele contaminate, avertizându-și propriii soldați. Aceste informații au ajuns și la un subofițer român de informații, care a întocmit un raport către comandanții săi și a solicitat dotarea trupelor românești cu dozimetre pentru măsurarea radiațiilor. Răspunsul? Tăcere. Raportul nu a avut niciun efect, iar documentația a dispărut.
Investigațiile ONU și rolul britanicilor
Luna august 2004 marchează un punct de cotitură. Ministerul Mediului din Irak a cerut oficial ONU, prin Programul pentru Mediu (UNEP), să investigheze contaminarea cu uraniu sărăcit. Solicitarea venea pe fondul dovezilor tot mai numeroase despre zone întinse din sudul țării afectate de radiațiile provenite din muniții.
Sigla ONU: Sursa foto: Pixabay
Marea Britanie, spre deosebire de Statele Unite, a acceptat să colaboreze și a transmis coordonatele zonelor unde tancurile Challenger 2 folosiseră proiectile cu DU. Americanii, în schimb, au refuzat să furnizeze date până în 2010, menținând un zid de tăcere.
Între 2006 și 2007, o echipă de experți internaționali a colectat 520 de probe de sol, apă și vegetație din sudul Irakului. Acestea au fost analizate în Elveția, la Laboratorul Spiez, un centru specializat în apărare nucleară, biologică și chimică. Raportul final, publicat în 2010 de Agenția Internațională pentru Energie Atomică, confirma prezența uraniului sărăcit și recomanda monitorizarea atentă a zonelor afectate.
Contaminare cu uraniu sărăcit: probe medicale și militari români afectați
Cazul plutonierului adjutant Dragoș Nicolae Ghiță a devenit emblematic pentru drama militarilor români expuși în teatrele de operații. După misiuni în Irak și Afganistan, acesta a fost diagnosticat cu mastocitoză sistemică și alte afecțiuni hematologice grave. Analizele realizate la Institutul Național de Fizică Nucleară din Măgurele au identificat în organismul său 44 de elemente chimice – multe dintre ele asociate strict cu detonarea munițiilor militare.
Printre aceste elemente se aflau uraniu, tungsten și niobiu – indicatori clari de expunere la un mediu contaminat. Concluziile au fost validate și de experți internaționali, inclusiv de toxicologul sârb Jovica Jovanović, care a subliniat caracterul profesional al expunerii.
Alți militari români au relatat probleme similare. Unul dintre ei, Emil Ignat, a mărturisit că a fost diagnosticat cu cancer tiroidian după ce a fost dislocat la Ad Diwaniyah, o zonă identificată ca fiind contaminată cu DU.
Militari Irak / sursa foto: captură YouTube
Din păcate, Ministerul Apărării din România a refuzat constant să recunoască legătura dintre misiunile externe și bolile grave ale militarilor. În loc să fie sprijiniți, unii dintre acești oameni au fost chiar umiliți, fiind acuzați că s-ar fi contaminat „în fabrici de mobilă” sau prin expuneri banale.
Ce spun studiile internaționale
Numeroase cercetări independente și rapoarte oficiale au confirmat efectele devastatoare ale expunerii la uraniu sărăcit. În Basra, medicii au înregistrat o creștere de peste 17 ori a defectelor congenitale între 1991 și 2003. În Fallujah, oraș bombardat intens, nivelul de mutații genetice detectat la nou-născuți a fost descris ca „fără precedent în istoria studiilor medicale”.
Un studiu publicat în 2013 în revista Environmental Pollution arăta o corelație directă între contaminarea solului și creșterea incidenței cancerului și a malformațiilor. Alte cercetări au demonstrat că uraniul sărăcit se fixează în oase, plămâni și rinichi, producând efecte pe termen lung, inclusiv infertilitate și boli autoimune.
În ciuda acestor dovezi, organizații internaționale precum NATO și OMS au evitat să facă declarații ferme împotriva folosirii munițiilor cu DU, invocând lipsa unor legături „concludente” și diferența dintre dozele teoretice și cele reale. Această ambiguitate a permis perpetuarea utilizării acestor arme, deși impactul asupra sănătății publice era evident.
Contaminare cu uraniu sărăcit - situația actuală și costurile tăcerii
Astăzi, la aproape două decenii de la misiunile românilor în Irak, problema rămâne actuală. Zonele contaminate nu au fost decontaminate complet, iar populațiile locale continuă să trăiască în medii toxice. În Basra și Nassiriyah, medicii raportează în continuare cazuri alarmante de cancer și malformații congenitale.
Costurile pentru curățarea zonelor afectate sunt uriașe. UNEP a estimat că decontaminarea completă ar putea depăși zeci de milioane de dolari, iar responsabilitatea legală este greu de atribuit în contextul unui conflict internațional.
Pentru România, problema este și una morală. Militarii care s-au îmbolnăvit nu au primit recunoașterea oficială a cauzei bolilor lor. Declarațiile lui Nicolae Ciucă, care a fost comandant exact în perioada în care riscul era deja cunoscut și recunoscut la nivel internațional, adâncesc sentimentul de nedreptate.
