Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește-ne pe Google News
Din cuprinsul articolului
11 iunie este o zi de prestigiu pentru istoria românească. Legea 27 din 10 ianuarie 2023 precizează că 11 iunie 1848 este Ziua Victoriei Revoluției de la 1848 și a Democrației. La exact un secol după momentul pașoptist, s-a produs naționalizarea. Dacă Lucrețiu Pătrășcanu vedea perioada 1821-1907 drept „un veac de frămânări sociale”, veacul 1848-1948 este unul de frământări politice.
11 iunie 1848, ziua când Revoluția triumfa în București
La 11 iunie 1848, domnitorul Țării Românești Gheorghe Bibescu semna Constituția de la Islaz. Aparatul său polițienesc nu reușise să controleze situația la Craiova. Acolo ajunseseră revoluționarii de la Islaz înainte de a porni spre București. Nu fusese întâmplătoare mișcarea. Acolo, în Bănie, era Iancu Bibescu, prefectul de Dolj. Era fratele domnitorului.
Revoluția trebuia să izbucnească nu doar la Islaz ci și la Telega, Ocnele Mari, Craiova și București. A izbucnit la Islaz, după un consemn. Acesta fusese „gătiți mireasa să facem nunta”. Preoții Radu și Ambrozie, adică Popa Șapcă și Popa Tun au fost în fruntea mișcării purtând crucea în mână.
Grupul de manifestanți pentru revoluție la 1848 - de Costache Petrescu / sursa foto: Wikipedia
Steagurike revoluției s-au sfințit la Biserica Gănescu, la Craiova, pe 10 iunie. Azi, acolo este Universitatea din Craiova, clădirea centrală. La București, nu s-a putut face nimic pe 10 iunie, deoarece Bibescu ordonase „arestuiri”. Goleștii, Brătienii, Magheru, Voineștii erau ascunși. Negustorii și mahalalele Capitalei așteptau însă consemnul pentru vineri 11 iunie 1848. Clopotul cel mare de pe Dealul Mitropoliei urma să bată la patru ceasuri în amiază.
Din Lipscani, Șelari, Podul de Pământ, urmau să plece revoluționarii. Miza era să ajungă la Palatul lui Bibescu, pe Calea Bibescu Vodă. Aceasta nu era departe de actuala Piață a Unirii. De fapt, o mică parte din stradă a rămas după construcția Centrului Civic. Cea mai importantă clădire este acum sediul Facultății de Teologie. Bibescu a semnat Constituția de la Islaz flancat de Ion C. Brătianu și Magheru. Epopeea revoluționară va dura până în septembrie 1848. Dar principiile de la Islaz și triumful de la București nu au putut fi uitate.
11 iunie 1948, naționalizarea cuprinde România
Puterea comunistă instalată pe deplin după 30 decembrie 1947 a trecut la treabă. La 11 iunie 1948, s-a dat legea naționalizării. Decizia Marii Adunări Naționale s-a numit Legea 119. Proprietățile imobiliare, casele, hotelurile, fabricile, atelierele s-au naționalizat. Statul devenea principalul proprietar în economie. Oficial s-a spus că toate mijloacele de producție intrau în proprietatea statului român.
Inclusiv bogățiile subsolului au devenit ale statului român. Capitalismul românesc, relativ dezvoltat a primit lovitura decisivă. Inclusiv firmele având capital străin și-au văzut confiscate activele. Până în 1954, vor fiuncționa Sovrom-urile iar până în 1958, vor sta în România trupele sovietice.
Naționalizarea a venit și din dorința ca autoritățile să gestioneze mai bine proprietățile industriale și imobiliare. Se pregătea colectivizarea agriculturii care a început în 1949. Se dorea să se evite o foamete mare de genul celei din 1946-1947. Cu multe sincope, colectivizarea a fost declarată încheiată în 1962.
Ce „nu s-a văzut” legat de cele două evenimente
Momentele 11 iunie 1848 și 11 iunie 1948 au avut și o parte nevăzută. Domnitorul Bibescu a fost forțat de puterea suzerană, Imperiul Otoman și puterea protectoare, Rusia Țaristă să abdice. Inițiat de facto după 1774, protectoratul rusesc în Principate s-a legiferat prin Tratatul de la Adrianopol din 1829. Domnitorul Bibescu în timp ce era escortat spre trăsură le-a șoptit lui C.A.Rosetti și Ion C. Brătianu: „eu plec, după mine, vin rușii”. Cert este că rușii nu vor veni ci vor forța intrarea otomanilor în Țara Românească în septembrie 1848.
Naționalizarea din 1948 a avut o parte ascunsă. Accesul României la ONU și celelate realizări diplomatice au fost posibile după ce România a despăgubit firmele străine care pierduseră activele în 1948. Chiar Richard Nixon, fost avocat al lui Nicolae Malaxa, dar și Charles de Gaulle când au ajuns șefi de stat în SUA, respectiv Franța i-au cerut lui Ceaușescu să rezolve chestiunile. Unele fuseseră rezolvate de către Dej însuși până în 1963-1964.
Un epilog
Perioada 11 iunie 1848-11 iunie 1948 a cunoscut două acte de unire, despărțite de unul al proclamării independenței, patru războaie (1853-1855, 1877-1878, Primul și Al Doilea Război Mondial). Au fost cel puțin trei schimbări de regim: domnie-principat, monarhie și republică. Au fost 4 dictaturi: carlistă, antonesciano-legionară, antonesciană și comunistă. Cu siguranță secolul 1848-1948 a fost unul al unor tranformări majore.
Naționalizarea nu a însemnat că statul a valorificat ce luase în proprietate. Unele conace și castele din Vechiul Regat, multe castele transilvane au fost lăsate să se degradeze, mai ales în zona Transilvaniei de Nord Vest. Comuniștii naționali doriseră să nu mai existe amintirea grofilor maghiari. În 1952, stabilizarea monetară fusese aproape pe cale să falimenteze economia centralizată în 1949 prin naționalizare.
Recomandările noastre
