Femeia, bunul întregului popor. Naționalizarea tovarășelor de muncă și viață, un fake news răspândit în România regală

Adaugă-ne ca sursă preferată în Google Urmărește-ne pe Google News

Îi întreb pe, sper eu, toți mai puținii misogini care au supraviețuit mișcării feministe, cum ar fi dacă toate femeile dintr-o comunitate ar fi ”bunurile întregului popor”, popor masculin, evident? Sau îi întreb pe ultimii bărbați posesivi și geloși cum ar fi să împartă ”fiecăruia, după muncă și răsplată” femeia iubită cu tovarășii de muncă?

Oricât de aberantă este ideea, ea a circulat vreme de peste 100 de ani, pentru că mai face și astăzi audiență, sub forma unui decret de naționalizare a femeilor din comunitatea guberniei Saratov, datat 1918.

Era în mijlocul Revoluției bolșevice din Rusia și se consumau zilnic atât de multe aberații, grozăvii și fărădelegi încât orice era credibil, inclusiv că femeile deveneau proprietate comunistă.

Pe această temă, Evenimentul Istoric a mai scris ”Naționalizarea femeilor, visul marxiștilor. Adevăr și mistificare. Un proprietar de ceainărie și un comandant de navă au aprins imaginația bărbaților”dar astăzi scoatem la iveală o mostră despre cum acest fake news de proporții planetare a fost răspândit și la noi în țară.

Pentru a înțelege exact importanța notiței de doar câteva rânduri din presa românească trebuie făcută o scurtă trecere în revistă. Un patron de ceainărie din Saratov a avut ceva scandal cu un grup de anarhiști și a vrut să se răzbune pe ei, închipuind un decret prin care, vezi Doamne, femeile erau rechiziționate de la ”proprietarii de drept particulari”. Momentul, 1918, era prost ales, pentru că anarhiștii, asociați cu bolșevicii, tocmai puneau mâna pe un imperiu și nu se încurcau de un buticar. L-au linșat și și-au văzut de treabă, dar, așa cum veți vedea dintr-un material din ”Știrile Moscovei”, din perioada disoluției URSS, 1990, falsul decret încă mai circula.

În 1919, când rușii și americanii se ”antrenau” în vederea Războiului Rece ce avea să izbucnească după 1946, Senatul American a declanșat o anchetă parlamentară privind ”naționalizarea femeilor” în Rusia lui Lenin. Câțiva martori, fugari din Rusia, au confirmat informația. Nimeni nu a mai pierdut timpul cu verificări, luând de bune mărturiile, chiar dacă proveneau de la personae care nici nu știau unde e Saratov! Rezultatele acelei anchete parlamentare erau citate de Reuters și gazetarul roman avea să le preia dintr-o sursă europeană de la Londra.

Iată știrea:

O notiță din Acțiunea Română, din 29 ianuarie 1919!

Comisarii amorului liber în Rusia

Londra - După agenția „Reuter“ se confirmă că decretul relativ la naționalizarea femeilor a fost pus în vigoare. Comisarii amorului liber au fost numiti în mai multe orașe, iar femei respectabile au fost bătute în public deoarece au refuzat să se supună.

Acum vă prezint un rezumat al istoriei fake news din 1918. De ce publica Lumea imediat după decembrie 1989 un material din presa (încă) sovietică? Probabil că sursele de informații externe nu se schimbau la fel de repede ca restul presei.

MOSKOVSKIE NOVOSTI nr. 8/1990

„Decretul privind naţionalizarea femeilor”

Istoria unei mistificări

(material apărut în revista Lumea, ianuarie-iunie 1990)

În primele zile ale lui martie 1918, la Saratov, lîngă clubul anarhiştilor, se adunase o mulţime de femei, care băteau violent în uşă şi, pînă la urmă, au pătruns în clădire, iar anarhiştii, care se aflau acolo, au fugit pe scara de serviciu.

Ce tulburase în aşa măsură pe locuitorii din Saratov ? Cauza acestei indignări a fost „Decretul privind lichidarea proprietăţii private asupra femeilor“, elaborat, se pare, de către „Asociaţia liberă a anarhiştilor din oraşul Saratov“... în legătură, cu acest document, în istoriografia războiului civil nu există un punct de vedere comun.

Unii istorici sovietici neagă categoric existenţa lui, alţii îl trec sub tăcere sau amintesc de el în treacăt.

De fapt, despre ce a fost vorba?

La începutul lui martie 1918, într-un ziar din Saratov se anunţa uciderea unui proprietar al unei ceainării, M. Uvarov,de către un detaşament de anarhişti care declarau că uciderea lui Uvarov „este un act de răzbunare şi de protest just“ împotriva distrugerii clubului anarhiştilor şi pentru editarea, în numele anarhiştilor, a „Decretului despre socializarea femeilor“ care este defăimator şi pornografic.

„Decretul“ cu pricina era datat 28 februarie 1918 şi amintea, ca formă, alte decrete ale Puterii Sovietice. Avea un preambul şi 19 paragrafe, în preambul se expuneau motivele editării decretului; ca urmare a inegalităţii sociale şi a căsătoriilor legitime, „cele mai reuşite exemplare ale sexului frumos“ se găsesc în proprietatea burgheziei şi, prin aceasta, se încalcă „perpetuarea corectă a neamului omenesc“.

Conform decretului, de la 1 mai 1918, toate femeile în vîrstă de la 17 la 32 ani (in afara celor cu mai mult de cinci copii) se scot din proprietatea particulară și se declară „bun (proprietate) al poporului“.

„Decretul“ stabilea regulile de înregistrare a femeilor şi „modul de folosire“ a „exemplarelor de bun al poporului“. Bărbaţii aveau dreptul să folosească o femeie „nu mai des de trei ori pe săptămînă în decurs de trei ore“. Fostul soţ păstra dreptul de a avea acces, în afara rîndului, la soţia sa; în caz de împotrivire, el era lipsit de dreptul de a folosi acea femeie.

Decretul privind lichidarea proprietăţii particulare asupra femeilor“ era un fals, fabricat de proprietarul ceainăriei din Saratov, M. Uvarov.

Care era scopul urmărit de M. Uvarov prin acest „decret“? Vroia să ia în derîdere nihilismul anarhiştilor în problemele familiei şi căsătoriei sau vroia să asmută împotriva lor păturile largi ale populaţiei? Din păcate, nu mai este posibil să se clarifice aceste lucruri.

Cu o repeziciune neobişnuită, pamfletul s-a răspîndit în toată ţara. Unii redactori îl publicau ca pe un document curios pentru a-i amuza pe cititori, alţii pentru a-i discredita pe anarhişti, iar, prin ei, Puterea Sovietică (anarhiştii participau atunci, împreună cu bolşevicii, la activitatea sovietelor).

Publicaţiile de acest gen stîrneau un larg ecou social. La sfîrşitul lui aprilie prima jumătate a lui mai, pe fondul dezorganizării şi al lipsei de alimente s-a agravat, în mod serios, situaţia din ţară, în multe oraşe au izbucnit revolte „ale foamei“. Publicarea în ziare a „decretului“ privind naţionalizarea femeilor a mărit şi mai mult tensiunea politică. Au apărut diverse variante ale „decretului“, printre care una prevedea naţionalizarea femeilor de la vîrsta de 18 ani.

„Orice fată, care a atins vîrsta de 18 ani şi nu este căsătorită, este obligată, sub ameninţarea pedepsei, să se înregistreze la biroul amorului liber. Cele înregistrate au dreptul să-şi aleagă bărbaţi în vîrsta de 19—50 ani, drept concubini-soţi...“

Mitul naţionalizării de către bolşevici a femeilor a fost răspîndit de către adversarii noului regim şi in perioada colectivizării, cînd circulau zvonuri potrivit cărora ţăranii care intră in colhoz vor dormi sub o plapumă comună.

„Decretul privind desfiinţarea proprietăţii private asupra femeilor“ a devenit larg cunoscut şi peste hotare. Au trecut mai bine de şaptezeci de ani de cînd patronul ceainăriei din Saratov a făcut încercarea, fatală pentru el, de a-i discredita pe anarhişti. „Decretul privind desfiinţarea proprietăţii private asupra femeilor“ nu este, astăzi, decît o curiozitate istorică.