Există cărți care nu te lasă să rămâi neatent, nu pentru că ar aduce revelații spectaculoase, ci pentru că pun în ordine suspiciuni vechi, difuze, aproape jenante prin simplitatea lor, iar una dintre ele este ”Confessions of an Economic Hit Man” a lui John Perkins, care vorbește despre o lume în care jaful nu se mai face cu armele la vedere, ci cu contracte, consultanți, studii de fezabilitate și împrumuturi „avantajoase”, iar statele nu mai sunt cucerite, ci îndatorate până când nu mai pot respira fără permisiune.

Citind-o, devine greu să nu vezi asemănări cu ceea ce s-a întâmplat în România în ultimii ani, începînd cu guvernul Cîțu, Orban, Ciolacu și apoi Bolojan. Mecanismul descris acolo este aproape banal prin repetiție: mai întâi ți se spune că este o criză, apoi că este o urgență, apoi că nu există alternativă, iar la final descoperi că ai acceptat datorii uriașe fără să știi exact pentru ce, către cine și cu ce rezultat concret.