Din cuprinsul articolului
România modernă s-a născut pe 9 iunie 1848! Debutul Revoluției de la 1848 marchează debutul drumului definitiv spre unire, independență și reîntregire.
România la 1848 era încă departe de a se forma ca stat. Moldova și Țara Românească erau apropiate, dar ideea unității nu exista decât în mintea tinerilor „bonjouriști” formați la școala Francmasoneriei sub auspiciile Marelui Orient al Franței.
România - 9 iunie 1848 - preliminarii
Revoluția de la 1848 din viitorul stat România a fost favorizată de contextul revoluționar european. Deja în aprilie-mai 1848, începuseră evenimentele revoluționare la Iași și în Ardeal, la Blaj și în Apuseni. În Țara Românească, exista pericolul unei invazii otomane, deci revoluționarii trebuiau să fie prudenți.
Ei erau afiliați Masoneriei, ca membri ai Organizației Secrete Frăția și ca inițiați în marile loji aflate sub Obediența Marelui Orient al Franței: Athenee des Etrangers și La Rose du Parfait Silence. Locotenentul de pompieri Ioan Deivos fusese inițiat încă de la 1829, CA Rosetti, Dimitrie și Ion Brătianu ceva mai târziu, la mijlocul anilor 40 ai veacului XIX. România era atunci un simplu vis.
Nicolae Bălcescu, Christian Tell și Ion Ghica puseseră bazele Frăției în Țara Românească la 1843. Corespondența era cifrată și codurile erau derivate, cum își amintea Ion Ghica în însemnările sale memorialistice, dintr-o algebră franțuzească de care „Bălcescul nu se despărțea niciodată”. România pornise pe drumul spre Unire și Independență.
Evident, Ion Heliade Rădulescu, cel ce gravitase în jurul boierului patriot Dinicu Golescu avea și el meritele sale, fiindcă el fondase o Societate Literară Română, chiar în Casa Golescu (unde azi e Palatul Regal), un paravan pentru o obediență masonică.
România - 9 iunie 1848. Islaz
Revoluționarii pașoptiști se bazau și pe armată. Gheorghe Magheru, Nicolae Pleșoianu, Christian Tell erau ofițeri olteni de origine și cu atribuții militare aici. Intelectualul Ioan Maiorescu, tatăl lui Titu Maiorescu, activa la Craiova. La Craiova, activa ca prefect Iancu Bibescu, fratele domnitorului Gheorghe Bibescu. Preoțimea prin preotul Ambrozie -Popa Tun și Popa Șapcă - Radu Șapcă era și ea afiliată cauzei revoluționare.
Revoluționarii au dorit să înceapă revoluția la Craiova, Ocnele Mari, Telega dar și la Islaz în Romanați (azi în Teleorman). Din păcate, agenții lui Bibescu întețiseră acțiunile și revoluția nu a putut izbucni decât la Islaz, port la Dunăre pe 9/21 unie 1848. Consemnul a fost „gătiți mireasa să purcedem cu nunta”!
Proclamația de la Islaz s-a citit și la Craiova, Ioan Maiorescu suindu-se efectiv într-un dud din fața actualului Colegiu Național Carol I (de fapt statuia lui Maiorescu se află în fața Colegiului Elena Cuza, lângă Colegiul Carol I, iar strada se numește Ioan Maiorescu).
Epilog
În numai două zile, pe 11/23 iunie 1848, Revoluția a ajuns la București, Bibescu semnând Proclamația și abdicând, urmând a pleca din țară. Urma până în toamnă, o conducere revoluționară a Țării Românești. Deja, în mintea revoluționarilor români, conceptul de România se născuse!
