Atac în Iran. Sursa foto: X
Din cuprinsul articolului
Câțiva experți militari și universitari britanici au opinat cu privire la cele trei motive cheie care îi fac pe prietenii regimului iranian Vladimir Putin și Xi Jinping să rămână pe tușă, în ciuda atacurilor SUA și Israelului asupra Iranului, care au stârnit temeri legate de un război global, potrivit Express.
Un fost militar spune despre conflict că a scăpat de sub control
Richard Shirreff, fost comandant suprem adjunct al forțelor aliate din NATO, a stârnit o alarmă considerabilă când a spus că „nu-și amintește de un moment geopolitic mai periculos în viața sa” și că această campanie „a scăpat deja de sub control”.
De când SUA și Israelul au lansat ofensiva împotriva Iranului, mulți se tem că cei mai imprevizibili lideri ai lumii - Vladimir Putin al Rusiei, Kim Jong Un al Coreei de Nord și Xi Jinping al Chinei - privesc cu respirația tăiată, pregătiți să-și promoveze propriile agende în Europa, Coreea de Sud și Taiwan într-un conflict global mai amplu.
Până acum, Marea Britanie a rămas în mare parte pe tușă - spre frustrarea președintelui Trump. Și, în ciuda retoricii incendiare din partea unor personalități din cadrul Reform UK, perspectiva implicării directe în conflict rămâne profund nepopulară în rândul britanicilor. Doar opt la sută din publicul britanic consideră că Marea Britanie ar trebui să se implice activ, în timp ce 46 la sută susțin că țara ar trebui să se apere doar atunci când este necesar, potrivit sondajelor YouGov.
Războiul din Iran are mai degrabă consecințe economice, deocamdată
Trump a insistat că victoria în Orientul Mijlociu e aproape și că războiul se va încheia „în curând”, însă ostilitățile s-au extins deja dincolo de regiunea imediată, Iranul atacând națiuni precum Emiratele Arabe Unite, Qatar și Bahrain.
Cu toate acestea, piețele financiare resimt deja undele de șoc după ce Iranul a închis Strâmtoarea Hormuz - o îngustă trecere maritimă de aproximativ 50 de kilometri lățime și printre cele mai importante rute comerciale din lume. Anul trecut, aproximativ 20 de milioane de barili de petrol au traversat-o zilnic, dar Iranul a promis că va „da foc” oricărei nave care încearcă să facă această călătorie.
Asigurătorii au retras polițele pentru navele de marfă, iar piața a înregistrat fluctuații dramatice ale prețului petrolului și gazelor. Agenția Internațională pentru Energie, care cuprinde 32 de țări, a autorizat cea mai mare eliberare de rezerve de petrol „dintotdeauna” în încercarea de a stabiliza piețele - 400 de milioane de barili vor fi disponibili, reprezentând aproximativ patru zile de aprovizionare.
Un profesor britanic ar vrea ca Trump să anunțe victoria cât mai repede
Președintele Iranului ar fi putut să-și ceară scuze vecinilor arabi pentru atacurile împotriva țărilor lor, dar Corpul Gărzilor Revoluționare Islamice (IRGC) nu adoptă o astfel de poziție. SUA l-au ucis pe fostul lider suprem al Iranului, Ali Khamenei, la câteva zile de la începerea conflictului, iar acum, fiul său, Mojtaba Khamenei, a preluat rolul.
Un erudit religios de rang mediu, bărbatul în vârstă de 56 de ani este considerat un intransigent al IRGC, care a amenințat că va viza „toate bazele militare și interesele Americii criminale și ale falsului regim sionist pe uscat, pe mare și în aer în întreaga regiune”.
Profesorul de istorie Anthony Glees susține că, deși imaginea este sumbră, există încă motive de optimism. „E nevoie de doi oameni pentru a dansa tango, iar războiul împotriva Iranului va fi «complet» atunci când ayatollahii și gărzile lor revoluționare se vor opri. În acest moment nu există niciun semn în acest sens. Arma lor preferată, petrolul, este încă folosită cu succes, spre marea durere a întregii lumi occidentale.”
„Desigur, deoarece Trump a propus atât de multe obiective de război diferite, nimeni, nici măcar Trump, nu are nicio idee despre cum ar arăta «victoria»”, afirmă profesorul Glees. „Totuși, dacă mai are vreun pic de bun simț - lucru de care mă îndoiesc - va anunța victoria mai devreme decât mai târziu. Cu siguranță are puterea să o facă. Ayatollahii, evident, nu pleacă nicăieri prea curând”, opinează profesorul.
Iranul, sub asediu / sursa foto: captură video
Dictaturile rusă și chineză se abțin de la o intervenție în războiul din Iran
Experții militari sugerează că ar putea exista și alte motive de optimism în ceea ce privește dezescaladarea. Deși dictaturile de la Beijing și Moscova rămân aliate ale Iranului, niciuna nu a indicat vreo intenție de a intra în conflict direct cu SUA.
Trump a dezvăluit că a avut o „convorbire [telefonică] foarte bună” cu Putin, care se așteaptă ca președintele să îl ajute să obțină un acord favorabil în războiul cu Ucraina. Între timp, China se pare că se concentrează pe rezolvarea războiului comercial de lungă durată cu America și rămâne preocupată în principal de petrol.
„În cele din urmă, Beijingul nu vede schimbarea regimului în Iran ca pe cel mai rău scenariu posibil. China este dispusă să colaboreze cu orice conducere va apărea după atacuri, atâta timp cât aceasta protejează fluxurile de petrol și acordă prioritate intereselor economice comune”, a scris analistul de politică externă Yun Sun în Foreign Affairs.
„Numai dacă aceste interese sunt amenințate sau dacă un război prelungit de uzură perturbă transporturile de petrol prin Strâmtoarea Ormuz, Beijingul va trebui să-și reconsidere locul de rezervă și să răspundă mai ferm”, mai susține Yun Sun.
Regimurile de la Moscova și Beijing vor mai curând să profite
„De asemenea, este puțin probabil ca Beijingul să încerce să sprijine regimul iranian din cauza relației Chinei cu Statele Unite. Președintele american Donald Trump și liderul chinez Xi Jinping urmează să se întâlnească la sfârșitul lunii martie - o întâlnire care prezintă perspectiva unei potențiale mari înțelegeri între Statele Unite și China, care ar putea duce la o adevărată destindere după opt ani traumatizanți de competiție între marile puteri.” „Beijinul nu dorește ca un război în Orientul Mijlociu să-i deraieze eforturile de a colabora cu Trump.”
Între timp, Rusia ar putea fi pregătită să profite de oferta limitată de petrol prin vânzarea de combustibil către China și India. Deși Iranul rămâne unul dintre cei mai apropiați aliați regionali ai săi, experții sugerează că Moscova ar aprecia veniturile atât de necesare pentru propriul efort de război mai mult decât loialitatea.
