Dacă Statele Unite decid să sprijine Israelul mai direct în atacul său asupra Iranului, una dintre opțiuni ar fi să furnizeze bombe „bunker-buster” considerate necesare pentru a provoca daune semnificative uzinei de îmbogățire a combustibilului nuclear Fordo, construită adânc într-o munte, potrivit Times of Israel.

O astfel de bombă ar trebui să fie lansată dintr-un avion american, ceea ce ar putea avea ramificații extinse, inclusiv punerea în pericol a oricărei șanse ca Iranul să participe la discuțiile dorite de Trump privind programul său nuclear.

Oficialii israelieni au sugerat, de asemenea, că există alte opțiuni pentru a ataca Fordo, în timp ce caută să distrugă capacitățile nucleare ale Iranului.

Dar, în afară de un atac de comando la sol sau o lovitură nucleară, bomba bunker buster pare a fi cea mai probabilă opțiune.

Ce este bomba bunker buster

„Bunker buster” este un termen general folosit pentru a descrie bombe care sunt concepute să penetreze adânc sub suprafață înainte de a exploda.

În acest caz, se referă la cea mai recentă bombă GBU-57 A/B Massive Ordnance Penetrator din arsenalul american. Bomba de aproximativ 13.600 de kilograme (30.000 de livre) este proiectată pentru a ataca buncăre și tuneluri adânc îngropate și întărite, conform Forțelor Aeriene ale Statelor Unite.

Se crede că poate penetra aproximativ 61 de metri (200 de picioare) sub suprafață înainte de a exploda, iar bombele pot fi lansate una după alta, perforând efectiv din ce în ce mai adânc cu fiecare explozie succesivă.

Bomba poartă un focos convențional, dar Agenția Internațională pentru Energie Atomică a confirmat că Iranul produce uraniu foarte îmbogățit la Fordo, ridicând posibilitatea ca materialul nuclear să fie eliberat în zonă dacă GBU-57 A/B ar fi folosită pentru a lovi instalația.

Cu toate acestea, atacurile israeliene asupra unei alte locații nucleare iraniene, Natanz, pe un site de centrifuge, au provocat contaminare doar la locul în sine, nu și în zona înconjurătoare, a declarat AIEA.

Cât de greu este de atins Fordo

Fordo este a doua instalație de îmbogățire nucleară a Iranului după Natanz, principala sa instalație. Până acum, nu se știe ca atacurile israeliene să fi deteriorat sala de îmbogățire subterană a Natanzului, iar israelienii nu au vizat tunelurile pe care iranienii le sapă în apropiere.

Fordo este mai mic decât Natanz și este construit în partea laterală a unui munte lângă orașul Qom, la aproximativ 95 de kilometri (60 de mile) sud-vest de Teheran. Se crede că construcția a început în jurul anului 2006 și a devenit operațională pentru prima dată în 2009 — același an în care Teheran a recunoscut public existența sa.

În plus față de faptul că se află la o adâncime estimată de 80 de metri (260 de picioare) sub rocă și sol, se raportează că site-ul este protejat de sisteme iraniene și rusești de rachete sol-aer. Cu toate acestea, aceste apărări aeriene au fost probabil deja lovite în campania israeliană.

Cu toate acestea, prim-ministrul Benjamin Netanyahu a declarat că scopul atacării Iranului era de a elimina programul său de rachete și nuclear, pe care l-a descris ca o amenințare existențială pentru Israel, iar oficialii au spus că Fordo face parte din acest plan.

Cu ce poate fi transportată bomba bunker buster

În teorie, GBU-57 A/B ar putea fi lansată de orice bombardier capabil să transporte greutatea, dar în acest moment, SUA au configurat și programat doar bombardierul stealth B-2 Spirit pentru a livra bomba, conform Forțelor Aeriene.

B-2 este operat doar de Forțele Aeriene și este produs de Northrop Grumman.

Conform producătorului, B-2 poate transporta o încărcătură de 18.000 de kilograme (40.000 de livre), dar Forțele Aeriene ale Statelor Unite au declarat că au testat cu succes B-2 încărcat cu două bombe GBU-57 A/B bunker busters — o greutate totală de aproximativ 27.200 de kilograme (60.000 de livre).

Bombardierul greu strategic de lungă distanță are o rază de acțiune de aproximativ 11.000 de kilometri (7.000 de mile) fără realimentare și 18.500 de kilometri (11.500 de mile) cu o realimentare, și poate ajunge în orice punct din lume în câteva ore, conform Northrop Grumman.