Capra noastră, nasol! Capra lor, mişto!

Adaugă-ne ca sursă preferată în Google Urmărește-ne pe Google News

De regulă, poate aţi constatat şi dumnevoastră, nu abordez subiecte politice. Nici acesta nu este un material despre politică. Ci despre tupeu. Un tupeu fără margini.

De luni, de când s-a pronunţat Curtea Constituţioanlă pe Legea ANI, o ţinem tot într-o chelălăială şi văicăreală. Dar şi ameninţări cu CEDO, dar şi ameninţări voalate la adresa preşedintelui Nicuşor Dan. Cam ca în „Mioriţa”: „Şi de-o fi să mor...” Adaptat la zilele noastre: Şi de-o fi ca Nicuşor Dan să promulge legea...

Legea ANI lasă politica de pe plaiurile mioritice cu un Fritz mai puţin.

Nu mai intru acum în amănuntele discutate şi răsdicutate, în analizele a tot felul de jurişti şi nejurişti. Cam ca versul din poezia „Înţelegere” a putinistului Mihail Lermontov: „Vorbesc cu prostul, cu neprostul”.

Pe scurt, pentru a-l apăra pe Dominis Fritz, se face referire la art. 15 alin. (2) din Constituția României: „Legea dispune numai pentru viitor, cu excepția legii penale sau contravenționale mai favorabile”. Deci, cu Legea ANI, primarul Timişoarei este defavorizat constituţional. Fritz trebuie să plece în 30 de zile de la promulgare.

Curtea Constituţională nu mai este bastinoul de piatră armată cu fier care stă în calea fărădelegilor, a naziştilor, a fasciştilor, a legionarilor, a ruşilor şi a cui mai vreţi dumneavoastră. A făcut-o doar atunci când dedciziile ei au convenit susţinătorilor lui Fritz şi membrilor partidului lui. Adică, atunci când deciziile priveau capra vecinului. Acum, când este vorba despre capra lor, aceeaşi Curte Constituţională a devenit un organism politic, este formată din judecători care răspund la comenzile partidelor şi decid că este constituţională o lege care este dedicată unui singur om. O lege care ne lasă, aşa cum am spus, cu un Fritz mai puţin în politica românească.

Să vedem acum argumentele cu capra lor.

Azi, parlamentarii USR spun că retroactivitatea legii este vădit neconstituţională. Zău? Ia să ne întoarcem noi puţin în timp. În noiembrie 2023, Parlamentul adopta „Legea fugarilor”, care introducea o nouă faptă penală, asimilată evadărilor. Pentru condamnaţii care în termen de 7 zile de la pronunţarea sentinţei cu închisoarea nu se predau la poliţie. Acea lege avea şi o dispoziţie care se aplica unor hotărâri definitive pronunţate cu mult timp înaintea intrării ei în vigoare. Legea a trecut tacit de Senat, după care a trecut şi de Camera Deputaţilor, 230 de voturi pentru. Deci, cu amendamentul acela cu tot, legea a intrat în vigoare. Între votanţi şi parlamentarii USR. Atunci a fost bine. Acum nu mai este, pentru că îl priveşte direct şi pe Dominic Fritz.

Argumentaţia în favoarea lui Dominic Fritz îmbracă inclusiv forme la care nu te-ai fi aşteptat, uluitoare chiar, iar susţinătorii îşi iau aliaţi persoane pe care până mai ieri spuneau răspicat că le detestă. Spre exemplu, liderul USR, domnul Emanuel Ungureanu, declară într-o postare pe reţelele de socializare: „Nu este primul abuz al Curţii Constituţionale.

O să dau un exemplu nepopular pentru bazinul electoral al USR, CCR a scos-o din cursa electorală pe Diana Şoşoacă, o rusofilă declarată, care trebuia eliminată prin votul poporului, nu prin decizie CCR”. Aşadar, e bună şi Diana Şoşoacă la o adică, dacă avem interesul. Dumneavoastră vă amitiţi ca vreun userist să-şi fi rupt hainele de pe el protestând că a fost scoasă de pe liste Diana Şoşoacă? Eu, nu. Dar poate nu am fost atent.

Domnul Ungureanu ne uimeşte în continuare în aceeaşi postare: „Apoi a urmat anularea alegerilor, un alt abuz al CCR. Am protestat şi atunci.”

Hai că aici suntem deja în liga mare la tupeu. Turul al doilea, cel anulat, a însemnat o finală între domnul Călin Georgescu şi doamna Elena Lasconi, candidata USR, care reuşise să ajungă în finală devansând reprezentanţii unor partide mult mai puternice, PSD şi PNL. Prin urmare, anularea acelui tur nu l-a dezavantajat numai pe Călin Georgescu, ci şi pe Elena Lasconi.

Care avea şanse reale să şi câştige, dacă ar fi să judecăm după faptul că, până la urmă a ieşit preşedinte Nicuşor Dan, pe care a năvălit lumea să-l voteze, astfel încât în localităţi unde în primul tur reluat nu luase niciun vort, în cel de-al doilea câştiga cu 95 la sută. Poate că acelaşi lucru s-ar fi întâmplat şi cu doamna Lasconi. Aţi văzut atunci vreun USR-ist făcând roşu în gât strigând că le-a fost nedreptăţit candidatul şi Curtea Constituţională săvârşise un abuz grav? Eu nu. Sau, poate, din nou nu am fost eu atent.

Să terminăm şi cu legenda că legea a fost cu dedicaţie ca să-l radă pe Fritz de la primărie. Ea se aplică încă unui număr foarte mare de aleşi. Din toate partidele şi de toate culorile.

În final, vă mărturisesc faptul că mă macină o dilemă: o fi Vexler mai tare decât Fritz? Legea Vexler, votată cu amândouă mâinile şi de parlamentarii USR, sancţionează şi ea retroactiv. Unele „fapte” încriminate s-au petrecut cu mult înainte ca să apară nazismul, fascismul, legionarismul. Şi totuşi, în numele acelei legi, sunt date jos de pe soclu statuile unor români de frunte. Când a fost dată jos de pe soclu statuia lui Octavian Goga, de ce nu aţi sărit ca acum, că „faptele” de care era acuzat poetul pătimirii noastre se petrecuseră cu mult înainte de a se naşte domnul Vexler. Ca să nu mai vorbim de legea domniei sale.

Cu atâta agitaţie, stau şi mă întreb: O mai putea exista ţărişoara pe harta lumii, cu un Fritz mai puţin în politica noastră?