Pentru toate cele trei partide, cel mai mare pericol este concretizarea proiectului lui Klaus Iohannis de a-l plasa pe generalul Nicolae Ciucă la conducerea Executivului. Ludovic Orban știe, pentru că a trăit pe propria piele această experiență, că Ciucă, dacă vine la Palatul Victoria, îi mătură toți oamenii pe care i-a plasat acolo și, odată cu aceștia, va fi pusă sub semnul întrebării întreaga încrengătură de interese liberale.

S-ar duce pe apa sâmbetei și dramul de putere care i-a mai rămas și pe care o mai poate exercita prin intermediul lui Florin Cîțu.

Consecința în plan politic ar fi ratarea oricărei șanse de a continua să conducă PNL după Congresul din toamnă. Cât îl privește pe Florin Cîțu, eliminat din poziția de premier, acestuia îi va fi imposibil să se mai bată pentru președinția PNL. În plus, o serie de ilegalități, care ar urma să fie descoperite de Ciucă și de oamenii acestuia, s-ar putea să aibă un efect devastator asupra siguranței sale personale. Pentru că DNA stă la pândă și așteaptă doar un semnal pentru a-i lua întregul Executiv la puricat.

Plasarea generalului Nicolae Ciucă în fruntea Exectivului îl avantajează în mod cert pe Klaus Iohannis, dar la fel de cert strică și jocurile UDMR. Ca să nu mai vorbim despre USR. Care abia simțise gustul puterii și al cașcavalului.

Frica a păzit bostănăria. Până una alta. Și astfel s-a ajuns într-o situație de-a dreptul ilară. Vlad Voiculescu a plecat de la Ministerul Sănătății, după ce Florin Cîțu și-a încordat la maximum mușchii. În baza regulii constituționale conform căreia premierul poate schimba componența echipei cu care lucrează. Până la acest punct, logica a funcționat. Apoi s-a fracturat. Zile în șir, cât a durat criza și a încasat înjurături, Florin Cîțu, susținut în această operație de întreaga suflare PNL, a insistat asupra unui principiu corect. Și anume că este dreptul său constituțional de a ejecta din Guvern un ministru cu care nu poate lucra în condiții bune și că, de asemenea, este dreptul său constituțional de a alege un alt ministru, dintre mai multe propuneri pe care urma să le facă partenerul său de coaliție. Apoi, pe o fițuică, un veritabil bilet de papagal, Ludovic Orban a semnat alături de ceilalți președinți de partide, că în viitor nici Cîțu, nici vreun alt premier al majorității nu va mai putea fi eliminat din teren fără o evaluare făcută ca la carte și fără, atenție, consultarea partenerilor politici. Și dacă aceștia nu sunt de acord? Fițuica nu ne mai spune ce se va întâmpla. Și, colac peste pupăză! Premierul nu mai are dreptul să aleagă dintre mai multe propuneri înlocuitorul lui Voiculescu. Așa cum au declarat și el, și președintele PNL, sunt dispuși să primească în echipă ceea ce li se servește de către USR. Bună treabă! Dacă tragem linie și ne întrebăm ce a câștigat până la urmă PNL din această confruntare cu USR-PLUS, pe tabela de marcaj vom putea scrie în cel mai bun caz cifra 0. Singura formațiune politică pe care o putem trece la pozitiv, pentru că și-a manifestat din nou echilibrul și seriozitatea, este UDMR.

Președintele Klaus Iohannis este și el în câștig. În ciuda faptului că „majoritatea sa” și „Guvernul său” s-au măcinat și s-au auto-insultat zile în șir. De acum încolo, terenul este și mai bine pregătit pentru a-l putea aduce pe Ciucă la Palatul Victoria. Încă o criză care, cu certitudine, va surveni curând, îi va permite lui Klaus Iohannis să pună în mod ferm piciorul în prag.

Cât privește PSD, cel mai mare partid din România și câștigătorul care nu a luat nimic al ultimelor alegeri parlamentare, s-a făcut din nou de râs, plasându-se într-o poziție de ofsaid. După mai multe bâlbâieli, a sfârșit prin a declara sus și tare că va inția o moțiune de cenzură împotriva Guvernului Cîțu, mușcând astfel momeala întinsă de președintele Klaus Iohannis. Ei bine, ce va face acum? Pe unde-și va scoate cămașa Marcel Ciolacu?

Cât îl privește pe cetățeanul român, cel turmentat s-a distrat de mama focului asistând la spectacolul păruielii de la vârful coaliției, iar cel neturmentat a strâns din dinți și a dus mai departe greul. Greul crizei economice, care îl apasă cu costuri din ce în ce mai mari, greul pandemiei, care nu se mai termină, în ciuda restricțiilor. Și mai ales nesiguranța cumplită a zilei de mâine.

Concluzia este că, după ce a făcut mare zarvă, PNL a intrat în panică, și-a călcat în picioare propriile decizii și a capitulat, pas cu pas, în fața USR- PLUS. Care a reușit să transforme o înfrângere, aruncarea peste bord a unui ministru, într-o victorie dacă nu morală, în mod cert politică. Pe tot acest parcurs, președintele, de pe pârtiile de schi sau din altă parte, a fost pe rând când spectator, când arbitru, când jucător. Nici el nu mai știe ce a fost.