Dar este simplu de înțeles: cui nu-i este frică de DNA? Ca să dau drept exemplu doar simbolul luptei anticorupție în România. Pentru că mai există frica de anchetele DIICOT, frica de supravegherea SRI, frica de tribunale și frica de pușcărie. De altfel, ca politician nu prea ai de ales. Faci trafic de influență, ești apreciat la partid. Te prinde DNA-ul, votează colegii ca să nu fi arestat. După străvechiul principiu “O mână spală pe alta și săpunul pe amândouă”. Nu vrei să participi, te uită și ei atunci când se împart “dividendele”. Oamenii de afaceri au aceeași problemă, mai ales dacă depind de bunăvoința autorităților centrale sau locale, ceea ce implică o mulțime de firme mai ales în perioadă de criză economică. O existență pe muchie de cuțit, de te întrebi dacă merită efortul.

Un caz aparte îl reprezintă Dan Voiculescu al cărui dosar a ajuns să fie refuzat de judecători din motive de frică. Numai că în acest (unic) caz avem de-a face cu frica de a duce până la capăt lupta anticorupție. Pentru că Varanul este un politician acuzat de participarea la o fraudă de peste 60 milioane de euro, apărat de un mega-trust de presă și de o alianță politică aflată la guvernare. Este un caz de patriciuvîntuadamescuiordache la un loc. Cred că poate fi comparat doar cu Silvio Berlusconi la nivel european. Scapă până la urmă de condamnare? Un examen complicat, la care sunt chemate să răspundă foarte multe instituții ale statului, pentru că s-a ieșit demult din sfera normalului.

Ceea ce se spune cu voce tare, se urlă pe (aproape) toate televizoarele și se insinuează de 10 ani de zile de către unii oameni politici, ziariști și gânditori are la bază o formulă simplă: “Jos Băsescu!”. Pentru că “Jos Justiția!” nu se poate! Ceea ce nu poate fi spus cu voce tare, ceea ce nu poate fi rostit cu subiect și predicat, trebuie îmbrăcat într-o formulă acceptabilă, dezirabilă românilor. Care trebuie făcuți să creadă că autorul crizei economice mondiale a fost Traian Băsescu, că s-au tăiat pensiile din ordinul lui (deși guvernul nu s-a atins decât de cele cu un cuantum nesimțit), că are o întreagă societate împotrivă, fiind un dictator. Plus multe alte variațiuni pe aceste teme, având nevoie de mult mai mult spațiu pentru a le enumera.

Dezicerea de Traian Băsescu a politicienilor de la Dreapta la Stânga (cu excepția PMP) pe care o vedem în aceste câteva luni care au mai rămas până la alegerile prezidențiale conține un subtil anunț că pot veni vremuri mai bune pentru justițiabili. Că lucrurile se pot liniști, căpăta un parcurs previzibil și asta-i calea ce trebuie sprijinită. M-a amuzat remarca unui fost camarad de-al lui Traian Băsescu care spunea, într-un interviu dat zilele trecute, că acesta s-a comportat ca un comandant de navă: “E un comandant de vapor, şi un comandant de vapor nu are o echipă, ci are subalterni”, ceea ce trebuia să fie un atac dur la Traian Băsescu se dovedește a fi definiția a două mandate prezidențiale.

Dacă aș putea i-aș întreba pe contestatarii lui Traian Băsescu ce au să le reproșeze lui George Maior, Laura Codruța Kovesi, Daniel Morar, Lidia Stanciu și tuturor celor ce au stat în ultimii 10 ani în fruntea unor instituții importante în România, făcând parte din echipă. Indiferent ce răspuns ar da, undeva s-ar auzi șoptit: “Jos Justiția!”