Evenimentul Zilei > Social > Campanie EVZ. Cultura, încotro? Civilizație înainte de toate
Campanie EVZ. Cultura, încotro? Civilizație înainte de toate

Campanie EVZ. Cultura, încotro? Civilizație înainte de toate

Lucrează la Televiziunea Publică, o instituție care are, în esența existenței sale, prin lege, misiunea de a cultiva și proteja un anumit tip de valori.

Orice discuție, cât de insignifiantă, pe care o ai cu Cătălin Ștefănescu duce într-o singură direcție: spre vârf. Nu ai de ales. Emisiunile lui te țin în fața micului ecran tocmai prin pasiunea pe care o demonstrează în fiecare clipă pentru profesia pe care și-a ales-o. Cătălin Ștefănescu este unul dintre oamenii pentru care cultura este aerul pe care îl respiră și nu poți să nu-l admiri pentru strădania de a oferi telespectatorilor un produs de televiziune de calitate.

Cum ai defini cultura? De ce se spune despre ea că „nu vinde”?
„Cultură” înseamnă un mod de viață al unei comunități. Deseori, confundăm semnificațiile acestui cuvânt. Pentru mulți dintre noi, igiena personală, grija față de mediu, respectul pentru minorități, preocuparea continuă pentru educație, susținerea cercetării, respectarea legii – și lista poate continua mult și bine – sunt noțiuni care nu fac parte din ideea de cultură. Tocmai de aceea, la noi, se spune despre cultură că „nu vinde”. Pentru că înțelegem cultura ca pe ceva care se adresează doar unora care „se pricep”. Cu cât te chinui să faci mai „sexy” ideea de cultură, cu atât mai mult va genera reticență. Aceasta trebuie să devină o coordonată firească a vieții, o dimensiune normală a ființei. A citi o carte, a merge la un spectacol de teatru sau la un concert, sunt egale cu a face curat în fața blocului, a parca civilizat, a respecta ideea de comunitate, sau pe cea de spațiu public. Atunci, cultura e… vie.  

Titani ai culturii fără de care n-ai fi fost ce ești? De ce fug oamenii de propria sensibilitate?
Oho, e o listă lungă. Și nu cred că simpla înșiruire a unor nume poate să spună ceva. Oamenii nu fug de sensibilitate și de frumos, după cum nu fug nici de recunoașterea laturii lor umane. Oamenii au nevoie de un cadru în care își pot pune în valoare calitățile. Iar felul în care umanitatea încearcă să construiască acest cadru – adică buna dezvoltare și susținere a unor organizații și structuri ale societății – poartă numele de „civilizație”. Țările care își respectă cetățenii lucrează continuu la redefinirea și la consolidarea ideii de civilizație.

Cea dintâi măsură pe care ai lua-o dacă ai deveni ministrul al Culturii peste noapte?
O măsură, una singură, n-ar rezolva nimic. Încerc să răspund, de dragul convenției jocului pe care îl sugerezi. Aș propune pentru dezbaterea publică o viziune asupra activității și priorităților acestui minister. Dar un minister nu poate lucra de unul singur, în absența unei viziuni generale, a unui proiect de țară.

Cum crezi că rezistă jurnalismul cultural în fața agresiunii politicului?
Mărturisesc, nu sunt unul dintre cei care rezolvă orice dilemă aruncând responsabilitatea sau vreo eventuală vină pe umerii altcuiva. Nu cred că doar… „politicul”, așa, ca idee, se face vinovat de ceva. Dacă ceea ce numim „politic” are un anumit chip la această oră, asta se întâmplă și din cauza noastră. În primul rând, din cauza faptului că ne încăpățânăm să trăim cu ideea că, orice s-ar întâmpla, nimeni nu dă socoteală, și că tot ceea ce se petrece în spațiul public e în afara puterii noastre.

Cultura autohtonă, încotro?
Exact în direcția în care ne manifestăm ca indivizi și ca membri ai unei comunități. Nu e suficient să vrem ceva, stând în fața televizorului. Trebuie să și materializăm cumva această voință, fiecare la locul lui, atât cât se pricepe și cât poate. Cultura, oricum am înțelege-o, nu curge și nu pică dintr-un robinet abstract. Însă nimic din toate astea nu se poate face în afara educației. Atunci când vom înțelege așa ceva, lucrurile vor arăta altfel. 

Informaţiile publicate de evz.ro pot fi preluate de alte publicaţii online doar în limita a 500 de caractere şi cu citarea sursei cu link activ. Orice abatere de la această regulă constituie o încălcare a Legii 8/1996 privind dreptul de autor.