Camelia Smicală, medicul român stabilit în Finlanda, a devenit cunoscută după ce statul statul finlandez i-a luat în mod abuziv doi dintre cei trei copii. Maria și Mihai au fost smulși de lângă mama lor, împotriva voinței lor, cu patru ani în urmă. Camelia Smicală a acceptat să vorbească despre drama prin care a trecut într-un interviu luat de Alexandrei Nadane, fondatoarea Asociației „România pentru Viață”.

Forța exterioară a Cameliei Smicală izvorăște dintr-o iubire puternică pentru copii ei. Aceasta a vorbit despre încercările prin care a trecut și despre greutățile pe care le-a întâmpinat ca mamă singură a trei copii. 

Trecută prin hățișurile unei lumi sălbatice,  Camelia Smicală își găsește puterea și forța să îndemne la iubire, acesta fiind singurul element care face diferența în viața de familie. 

Camelia Smicală a devenit cunoscută după ce statul finlandez i-a luat în mod abuziv doi dintre cei trei copii, pe Maria și Mihai. La 4 ani distanță de momentul critic în care trei judecători și doi angajați ai Protecției Copilului din Finlanda au luat copiii de acasă (în mod violent, pentru că ei voiau să rămână alături de mamă), situația este departe de a fi rezolvată. 

„Familia Smicală are nevoie de dragostea și de rugăciunile noastre, dar și de solidaritate din partea oamenilor și a instituțiilor. (...) Sper să o înțeleagă și alții pe această mamă care se luptă din răsputeri să își iubească și să își ocrotească copiii într-un mediu ostil. (...) Lupta ei exterioară are un fundament adevărat și izvorăște dintr-o iubire reală”, a afirmat Alexandra Nadane, pe site-ul personal,  în legătură cu interviul acordat de Camelia Smicală. 

„Sunteți mamă a trei copii. Ce ați simțit când ați fost însărcinată?

Sarcina este un dar de la Dumnezeu, iar eu așa l-am perceput și îl percep, indiferent de circumstanțe sau de conjuncturi. Fiecare sarcină este diferită și simțită în mod diferit, deoarece fiecare copil este diferit și se manifestă în mod diferit încă din viața intrauterină. Fiecare sarcină este o experiență unică, la fel cum și fiecare copil este unic.

Eu am simțit de fiecare dată sexul copilului încă din primele săptămâni de sarcină, astfel încât copiii mei au primit nume în primele săptămâni de viață intrauterină: Andreea, Mihail și Maria. Cel de-al doilea nume al copiilor are legătură cu ziua în care s-au născut, deoarece nici unul dintre cei 3 copii ai mei nu s-au născut când ar fi trebuit să se nască:

Andreea s-a născut cu 3 săptămâni înainte de termen, prin cezariană de urgență, cu o zi înainte de Sfântul Gheorghe, astfel încât a primit și numele de Georgiana;

Mihail s-a născut cu 2 luni înainte de termen, prin cezariană de urgență, în timpul căreia am dat o „raită” pe lumea de dincolo. Era ziua de Bobotează, astfel încât Mihai a primit și numele de Johan, numele finlandez al Botezătorului.

Maria s-a născut prin cezariană obligatorie, după catastrofele anterioare, în ziua Sfântului Grigorie Teologul și a primit al doilea nume de Aleksandra, după numele Sfântului Alexandru Nevski, al doilea protector al bisericii noastre (după Sfântul Nicolae), pentru un fel de aducere aminte (de fiecare dată îl cam uit).

Eu am interacționat cu copiii încă din timpul sarcinii. 

Fiecare sarcină s-a întâmplat în condiții să le spunem „nedorite”: în cazul Andreei, deși eram proaspăt căsătorită, am fost nevoită să aleg între copil și tatăl ei, care nu dorea copii, iar în celelalte două cazuri am fost nevoită să aleg între viața mea și sarcină. Am ales corect. Și aș alege de un infinit de ori la fel. A da viață este cel mai înălțător lucru, iar noi, femeile, suntem binecuvântate prin aceasta.

Ce reprezintă copiii pentru dumneavoastră?

Copiii mei reprezintă totul pentru mine și sunt cea mai puternică punte între mine si Dumnezeu.

Ce momente v-au rămas în suflet din perioada copilăriei lor?

Am fost nevoită să cresc 3 copii de una singură, să muncesc în același timp, fiind singurul întreținător al familiei, astfel încât din primii ani nu îmi amintesc prea multe. Decât poate faptul că eram sigură că voi muri de epuizare. Apoi, când au mai crescut, în pofida condițiilor extreme în care am fost nevoiți să trăim, am construit împreună o poveste minunată. Sunt atâtea momente minunate încât mi-e greu să le transcriu în cuvinte. Aș prefera să pun niște poze, deoarece sunt mult mai sugestive.

Știm că fiecare copil este unic din prima secundă, iar această unicitate nu ține doar de un ADN diferit, ci și de talente sau de vocații diferite. Care sunt darurile cu care au venit în lume copiii dumneavoastră?

În Biblie se vorbește despre talantul care ni s-a dat.

Andreea este extrem de sufletistă și este o luptătoare. Mai este și extrem de încăpățânată, dar în sensul bun al cuvântului. Este o persoană extrem de loială. Dar, ceea ce mă bucură pe mine cel mai mult este faptul că, deși este foarte frumoasă, pune preț pe suflet și pe educație, în primul rând.

Mihail este extrem de deștept. Nativ. Este analitic, iar ceea ce am fost nevoiți să trăim i-au cultivat aceste calități, astfel încât la vârsta de 13 ani face, împreună cu un profesor de sociologie, un studiu despre drepturile copilului, pornind de la experiența lui personală. Mihai este extrem de protectiv cu ceilalți. De fapt, mă protejează și pe mine. Mihail are un simț al dreptății extrem de dezvoltat.

Maria, deși este cea mai mică, este și cea mai puternică dintre copiii mei. Este directă, nu acceptă jumătăți de măsură și știe ce vrea. Maria protejează întotdeauna pe cei slabi și este extrem de tenace.

Andreea va păși în curând pe drumul studenției. Cum simțiți ieșirea ei din adolescență și ce gânduri aveți legate de acest nou început?

Adolescența, în ziua de azi, cu toată educația sexuală agresivă din școală, cu toată propaganda anti-familie și pro-emancipare a societății moderne, e foarte dificilă. Pur și simplu a fost un calvar pentru mine. Au fost reproșuri gen „toți colegii mei merg la bar, eu de ce n-am voie?”, „toți și-au început viața sexuală și râd de mine că eu nu”, „toți vin acasă noaptea în weekend, numai eu n-am voie”.

Au fost și amenințări gen: „mă duc la social și plec de acasă” (în Finlanda copiii au voie să se mute de acasă când împlinesc 16 ani). Acum, când Andreea a depășit perioada dificilă, îmi mulțumește, iar eu răsuflu ușurată. Dacă nu aș fi rezistat, Andreea ar fi fost la fel ca majoritatea copiilor de aici (alcool, droguri, depresie). Andreea pășește cu dreptul în viață și este o persoană integră. Se va muta de acasă când va termina liceul, dar eu nu simt că o pierd. Din contra, Andreea mă „amenință” că atunci când își va întemeia o familie voi fi nevoită să o iau de la capăt.

În ultimii ani au fost cu sufletul alături de dumneavoastră multe mame care trec prin situații dificile. Vă rog să le transmiteți un mesaj de încurajare.Dragostea este singurul lucru care contează. De acolo vine și puterea. Eu, tot ce am făcut în viață, inclusiv în meseria mea, am făcut cu dragoste. Nu există protocoale, nu există metode de a crește copiii, nu există „termeni de utilizare”.

Iubiți! Iubind nu puteți greși, oricât de mult ați greși! Eu vă iubesc pe toți!” a mărturisit Camelia Smicală.