Tren. Sursă foto: Freepik
Din cuprinsul articolului
Comisia Europeană a anunțat planurile pentru o rețea feroviară de mare viteză cu adevărat europeană, care ar reduce drastic timpii de călătorie între capitalele Uniunii Europene. Potrivit proiectului prezentat miercuri la Bruxelles, trenurile ar urma să atingă viteze de peste 250 km/h, făcând posibilă parcurgerea unor rute precum Berlin–Copenhaga sau Sofia–Atena în doar câteva ore, relatează The Guardian.
O rețea unificată între capitalele UE până în 2040
Executivul comunitar estimează că rețeaua ar putea fi finalizată până în 2040, aducând conexiuni rapide între marile orașe europene. Spre exemplu, drumul dintre Tallinn și Riga s-ar reduce de la șase ore la o oră și 45 de minute, iar călătoria Lisabona–Madrid ar dura doar trei ore, față de nouă în prezent.
Comisarul european pentru transporturi, Apostolos Tzitzikostas, a afirmat că aceste planuri reprezintă „o rețea feroviară de mare viteză cu adevărat europeană, până în 2040”, menită să facă trenul o alternativă reală la zborurile pe distanțe scurte și medii.
În ciuda apelurilor repetate pentru creșterea transportului feroviar, călătoriile rapide transfrontaliere rămân rare, din cauza infrastructurii insuficiente, a sistemelor tehnice incompatibile și a regulilor diferite între state. În prezent, cei 12.128 km de cale ferată de mare viteză existenți se află aproape exclusiv în Franța, Germania, Italia și Spania, în timp ce Europa Centrală și de Est este încă „slab conectată”, potrivit Comisiei.
Tren. Sursă foto: Freepik
546 de miliarde de euro pentru extinderea rețelei
Potrivit experților citați de Comisie, costurile totale pentru extinderea și modernizarea rețelei ar ajunge la 546 de miliarde de euro, sumă necesară pentru triplarea lungimii actuale a liniilor de mare viteză. Executivul european intenționează să folosească fonduri europene, investiții private și contribuții naționale pentru dezvoltarea infrastructurii și achiziția materialului rulant.
Totodată, planul include modernizarea sistemelor europene de semnalizare și ticketing, astfel încât pasagerii să poată cumpăra bilete transfrontaliere – și chiar combinate tren–avion – de pe o singură platformă online.
„Toți pasagerii ar trebui să poată cumpăra într-o zi bilete transfrontaliere și, eventual, bilete combinate tren–avion printr-un singur site”, a declarat Tzitzikostas, promițând propuneri legislative la începutul anului 2026 pentru a garanta drepturile călătorilor și simplificarea achizițiilor.
În prezent, pasagerii care călătoresc internațional trebuie să contacteze fiecare operator feroviar național pentru informații, rambursări sau asistență în caz de întârzieri.
Reacțiile industriei și ale organizațiilor de consumatori
Organizația Europeană a Consumatorilor (BEUC) a salutat inițiativa Comisiei, numind-o „un pas esențial către transportul durabil”.
„Prea mult timp, consumatorii s-au confruntat cu rezervări complicate, drepturi limitate și conexiuni slabe atunci când au călătorit prin Europa cu trenul. Planul ar trebui să aducă investițiile necesare și armonizarea tehnică și își propune să rezolve problema de lungă durată a ticketingului”, a declarat Robin Loos, reprezentantul BEUC pentru transporturi.
Și Comunitatea Companiilor de Căi Ferate și Infrastructură (CER) a sprijinit proiectul, afirmând că stabilirea unei viteze standard de 250 km/h va permite sectorului feroviar să concureze direct cu zborurile pe distanțe scurte, contribuind la reducerea emisiilor și la migrarea treptată către tren.
Totuși, unii experți rămân sceptici. Jon Worth, analist independent în domeniul feroviar, a atras atenția că planul UE rămâne mai degrabă o viziune decât un proiect concret:
„Pot să vă spun ce linie se va construi sau ce tren va fi cumpărat în urma acestui document, care nu ar fi existat altfel? Nu pot, pentru că, în esență, nu este cu adevărat un plan. Este mai degrabă o viziune aspiratională, de tipul ‘așa ne-am dori să fie’”, a declarat acesta.
Worth a mai subliniat că Uniunea Europeană are întârzieri mari și în implementarea coridoarelor de transport de viteză mai mică, întrebându-se „de ce ar fi diferit acum, doar pentru că termenul a fost extins până în 2040”.
