Evenimentul Zilei > Opinii > Bucurie și furie. Gînduri de Ziua Armatei
Bucurie și furie. Gînduri de Ziua Armatei

Bucurie și furie. Gînduri de Ziua Armatei

Ziua Armatei nu are o existență foarte lungă în tradiția și istoria noastră. În perioada interbelică nici nu exista. Erau serbate zilele categoriilor de forte (terestre, aviatice și maritive), dar nu exista în sine.

Ziua de 10 mai acapara totul. Era – și este – Ziua Independenței. Incipient, un fel de zi dedicate forțelor armate era sărbătorită de Înălțare, de Ziua Eroilor. Abia în 1951 pe 2 octombrie a fost declarată zi a Armatei de către autoritățile comuniste. Data în sine este una impusă de sovietici. Pe 2 octombrie 1943 în urma unei intense campanii de propaganda și a presiunilor fizice și morale exercitate de activiștii comuniști conduși de Ana Pauker, dar mai ales de sovietici asupra prizonierilor de război, guvernul U.R.S.S. a aprobat înființarea, pe teritoriul său, a Diviziei 1 de voluntari români „Tudor Vladimirescu”. Cu alte cuvinte Ziua Armatei o reprezenta data înființării primelor trupe sovietizate. Compuse din colaboraționiști, dezertori, ori de-a dreptul trădători.

Data de 25 octombrie a început să fie sărbătorită din 1959 și reprezintă data care la care Armata Română a eliberat de sub ocupația horthystă Transilvania de Nord, în urma Bătăliei de la Carei. Eliberarea ultimei palme de pământ românesc!

Decretul a fost semnat de ministrul Emil Bodnăraș, un personaj controversat.

Istoriografia română nu a elucidat încă dacă Bătălia de la Carei a fost declanșată în cinstea zilei de naștere a Regelui Mihai (25 octombrie 1921) sau a fost efectiv o întâmplare. Cert este că Oștirea își iubea Suveranul, care era și Capul Armatei și îl vedea ca o ultimă redută în fața sovietizării forțate a României.

La fel de sigur este că în 1959 când Bodnăraș – celebrul inginer Ceaușu care îl preia pe Mareșalul Antonescu de la Palatul Regal și îl predă sovieticilor – schimbă data sărbătorii rușii plecaseră din țară de un an (1958). Gestul de frondă, unul anti-sovietic este evident. De la ziua colaboraționiștilor cu sovieticii – Divizia Tudor Vladimirescu – la eliberarea ultimei palme de pământ de Armata română!

Am avut un weekend destul de prost. Nu intenționez să implic “Evenimentul Zilei” în nicio campanie sau dispută, vreo polemică inutilă. Dar nici nu pot să tac când văd că interesele politice încep să  maculeze, să distrugă efectiv destine.

Radioul public a dat un comunicat prin care a anunțat că cineva a scos de pe site-ul radioului public o declarative din 2018 prin care Nicolae Ciucă spunea că nu va intra niciodată în politică. Țapul ispășitor este indicat drept Radu Dobrițoiu, un excelent jurnalist care are ghinionul că a realizat acel înterviu, iar în present este consilier al ministrului Nicolae Ciucă.

Comunicatul radioului public susține că „Radio România investighează în prezent circumstanțele în care a fost modificat pe site-ul Radio România un articol din 22 iunie 2018 privindu-l pe gen. Nicolae Ciucă, modificare în urma căreia o parte semnificativă a articolului a fost ștearsă”. Preciși nevoie mare dau și ora la care a fost făcută modificarea.

Întrebarea simplă este următoarea. De ce de trei zile cei 36 de ingineri de la IT (pentru că serviciul nu a fost externalizat) nu ne spun cine s-a logat la site-ul instituție? Nu de alta, dar este foarte simplu! Cine e de vină să plătească, nu-I rost de negociat!

Sau dă mai bine să planeze suspiciuni asupra unui jurnalist model, dar evident și împotriva lui Nicolae Ciucă? Uite așa brusc cineva s-a gândit după, rețineți 3 ani – să scoată declarația iar de vină e Ciucă sau consilierul său. Urât domnilor, urât! Urâtă politică faceți!