Când ne plimbăm pe Aleea Kretzulescu din Parcul Cișmigiu noi ne plimbăm, de fapt, prin fosta ei grădină. Palatul este o bijuterie cu un potențial fantastic. (sursă foto - Aici a stat)
Din cuprinsul articolului
Bucureștiul surprinde întotdeauna, din multe puncte de vedere. Este un oraș cu o istorie bogată și diversă, iar acest lucru se reflecă foarte bine în patrimoniul său cultural, unul chiar impresionant. Însă, pe cât de multe surprize și comori ascunde, pe atât de multe probleme și există.
Iar rezolvările sunt greu de identificat în contextul actual, după ce bugetul alocat Ministerului Culturii pentru anul în curs este unul mai mic cu 1,16% față de 2024. Mai exact, s-a ajuns de la suma de 1,42 miliarde lei în 2024 la 1,40 miliarde lei pentru 2025. Raportat la Produsul Intern Brut (PIB), bugetul pentru cultură ajunge astfel la 0,07%. Cu siguranță, sunt puțini bani pentru cât de multe sunt cu adevărat de făcut.
Doar Bucureștiul, un oraș bogat în clădiri istorice și monumente, cu numeroase muzee și teatre, oferă o incursiune fascinantă în trecut. Vorbește despre o moștenire ce trebuie dusă mai departe, dar cu mare grijă. Patrimoniul cultural al Capitalei este o mărturie a evoluției orașului de-a lungul secolelor. Clădiri precum Palatul Parlamentului, Ateneul Român sau Biserica Stavropoleos și multe altele povestesc despre diferitele epoci istorice prin care a trecut orașul și oferă o perspectivă asupra influențelor culturale care au modelat peisajul urban din prezent. Conservarea patrimoniului nu este doar o chestiune de mândrie națională, ci și o investiție strategică în viitorul orașului, atât din punct de vedere istoric, turistic, cât și economic.
Aici a Stat în București
Ana Rubeli este fondatoarea asociației culturale „Aici a Stat” și autoarea cărții „Mahalale de patrimoniu: Sfânta Ecaterina și Flămânda”. Este un om pasionat și foarte activ în ceea ce privește promovarea patrimoniului, a ideii de conservare inteligente și de valorificare a identității culturale. Este bucureșteancă de mai multe generații, aici a copilărit și a crescut și spune cu mare drag că ține mult la orașul său natal. Oraș care, în opinia sa, ar merita o mai mare atenție la detalii.
Ana Rubeli, fondatoarea Asociației Culturale „Aici a stat” (sursă foto_ arhiva personală)
„La nivel bucureștean, putem vorbi de palate cu însemnătate, atât local, cât și național”, este doar un prim exemplu oferit de Ana Rubeli în cadrul unui interviu pentru Capital. „Palatul Elenei Kretzulescu, de lângă Parcul Cișmigiu, este una dintre clădirile mele preferate din București. A fost conceput, după indicațiile Elenei Kretzulescu, de către arhitectul Petre Antonescu, într-un stil eclectic, de inspirație franțuzească, cu seră și creneluri.”
Clădirea în sine este o oglindă a personalității acestei femei. Era o fire singuratică, avea dormitorul mai mare decât salonul de zi și prefera să petreacă mult timp în oranjeria spectaculoasă, sera în care cultiva portocali și care se vede și din stradă. După perioada interbelică, grădina sa a fost cumpărată de Primăria Capitalei. „Astăzi, când ne plimbăm pe Aleea Kretzulescu din Parcul Cișmigiu, noi ne plimbăm, de fapt, prin fosta ei grădină. Palatul este o bijuterie cu un potențial fantastic”, spune Ana Rubeli.
Patrimoniul bucureștean și starea sa
Dar cazul Palatului de lângă Parcul Cișmigiu este, într-o oarecare măsură, un caz fericit. Fondatoarea Asociației „Aici a Stat” spune că, din păcate, foarte multe clădiri de patrimoniu din Capitală sunt într-o stare precară, poate chiar la limita prăbușirii, chiar dacă sunt monumente istorice.
„Palatul Cazzavillan, de pe Temișana nr. 2-4, chiar dacă s-a demonstrat că nu are nicio legătură cu Luigi Cazzavillan și că altcineva a fost proprietar, mitul urban a fost spulberat, valoarea clădirii în sine rămâne. Este un monument istoric fabulos, dar acum stă să cadă. Are o crăpătură seismică uriașă, iar proprietarul actual a fost chiar amendat în două rânduri pentru că lasă clădirea în paragină. Dar nu s-a întâmplat absolut nimic cu palatul respectiv. Cazul este evocator pentru starea în care se află cele mai multe monumente de patrimoniu istoric din Capitală”, este exemplul dat de Ana Rubeli. Și, bineînțeles, lista poate continua.
HouseEurope!
Pentru ca situația să stea altfel, ea spune că fiecare proprietar ar trebui să fie responsabilizat, dar și ajutat pentru a restaura o clădire. În opinia sa, ar trebui să existe în astfel de cazuri scutiri de taxe, să se ofere beneficii celor care doresc să se ocupe de un asemenea proiect. Sau, în momentul unei achiziții, TVA-ul ar putea scădea, poate chiar spre spre 0%, atunci când procesul de cumpărare este realizat în scopul restaurării. Iar la polul opus, atunci când proprietarii în acte nu se ocupă de procesul de restaurare, taxele să fie mărite.
„Există demersuri de acest gen în orașe din România sau în mari orașe europene. Spre exemplu, inițiativa europeană HouseEurope! dorește să păstreze casele și comunitățile, să creeze o industrie a construcțiilor mai echitabilă, să economisească energie și resurse și să păstreze istoria și amintirile culturii locale de construire. Inițiativa dorește să impulsioneze renovarea și transformarea clădirilor existente, pentru că potențialul lor este enorm”, adaugă Ana Rubeli.
O conservare inteligentă, un avantaj economic
Fondatoarea asociației spune că poveștile duse mai departe sunt importante pentru comunitățile de oameni și că procesul de conservare a clădirilor de patrimoniu este esențial în acest sens. Însă tabloul este unul mult mai larg, pentru că există și avantaje turistice și economice ale îngrijirii patrimoniului cultural.
„Turismul cultural produce bani și contribuie activ la PIB-ul unei țări. Spre exemplu, dacă o casă de patrimoniu este vizitată, este adusă la nivelul de atracție turistică. În momentul în care găzduiește evenimente, expoziții, ea generează valoare atât pentru comunitate, cât și pentru turiști. Proprietarii pot atrage investitori pentru a crește frumos popularitatea clădirii respective și, în acest sens, casa respectivă intră în circuitul turistic și economic”, subliniază Ana.
Turism la puterea cultural
Bucureștiul are un potențial turistic enorm, mai spune ea, iar patrimoniul cultural este unul dintre principalele sale atuuri. Conservarea și promovarea patrimoniului cultural pot atrage un număr mai mare de turiști, ceea ce duce la creșterea veniturilor din domeniu și la crearea de noi locuri de muncă. În plus, turismul cultural poate contribui la dezvoltarea economică a altor sectoare, cum ar fi industria ospitalității, transporturile și comerțul.
Ana Rubeli oferă și un exemplu pozitiv, anume Plan Patru, de pe Strada Plantelor, un proiect ce are la bază un spațiu transformativ. Plan Patru funcționează acum ca o platformă ce aduce împreună creatorii și profesioniștii culturali cu comunitățile de interes prin evenimente tematice, iar pentru o perioadă de cinci ani, organizatorii s-au angajat să ofere acces gratuit vizitatorilor. „Se creează astfel o dorință, o aspirație. Astăzi intri gratuit la Plan Patru, mâine poate plătești un bilet să vizitezi o altă casă. O valoare emoțională și simbolică poate genera valoare și la nivel economic”, completează Ana.
O responsabilitate comună
Conservarea patrimoniului cultural din București este o responsabilitate comună a autorităților locale, a organizațiilor culturale și a cetățenilor. Ana Rubeli, prin asociația pe care a fondat-o, face acest lucru, aduce oameni împreună pentru a spune povestea unui loc, unui cartier, unei clădiri. „Iar noile generații, tinerii de azi, din observațiile mele, simt că doresc să lase ceva în urma lor. Nu mă refer la ceva superficial, ci la lucruri cu adevărat profunde. Își doresc să contribuie cu ceva la societate. Iar patrimoniul are această putere, a unui magnet, de a crea punți și de a încuraja idealuri. Așa ajungem să luptăm împreună pentru o clădire, pentru un obicei pe care îl vrem dus mai departe, pentru patrimoniul construit, material sau imaterial”.
La Palatul Luigi Cazzavillan nu a stat, de fapt, ziaristul , așa cum spun legendele urbane, ci Ecaterina Mihuș (sursă foto - Aici a stat)
„Am putea spune că s-a creat un fel de sistem solar al clădirilor de patrimoniu. Vedem comunități care orbitează în jurul lor. Să ne uităm puțin doar la ce s-a întâmplat cu Casa Mița Biciclista, la Mahalaua Sfânta Ecaterina, la cartierul Cotroceni. Oamenii se implică, răspund pozitiv la solicitări, vor să sprijine demersurile de a duce mai departe o moștenire. Tinerii din ziua de azi vor să contribuie la asta. Situația se îmbunătățește, spun eu”, declară fondatoarea „Aici a Stat”.
În paralel cu dezvoltarea urbană
Dar cum poate fi conservat patrimoniul cultural arhitectural, iar, în același timp, un oraș să se poată bucura și de ceea ce reprezintă acum o dezvoltare urbană? Ei bine, Ana Rubeli este de părere că, într-adevăr, nevoile oamenilor sunt altele, ritmul vieții este diferit față de modul în care se derula acum 100 de ani. Însă, din dragoste pentru trecut, pentru țesutul urban, pentru povești și pentru patrimoniu, unii arhitecți pricepuți pot transforma o casă veche într-un spațiu potrivit pentru locuirea contemporană. Iar Bucureștiul, mai spune Ana, nu duce lipsă de astfel de talente.
„Țesutul urban nou ar trebui să vină mai departe în armonie, nu în contradicție. Regimul de înălțime trebuie respectat, texturile sunt foarte importante, culorile, de asemenea. Ar trebui să se pună mai mult accentul pe integrarea în peisajul citadin, acolo unde se intervine cu o construcție nouă”, afirmă Ana Rubeli. Ea spune apoi că așa se scrie istoria, că așa evoluează un oraș. Dă exemplul curentului artistic Art Deco care a înlocuit stilul clădirilor de mahala și, când acesta a pătruns și în Capitală, nu puține au fost cazurile în care case vechi au fost demolate pentru a face loc uneia „la modă” la vremea respectivă. „Cred că dacă construim cu responsabilitate, putem construi clădiri care să reziste frumos în timp, să trăiască alături de oraș și de oamenii din el”.
Întrebări și orașe
Și nu puțini oameni au întrebări despre orașul în care locuiesc, despre străzile pe care trec poate în fiecare zi. Iar Ana Rubeli, prin activitatea „Aici a Stat”, vine adesea cu răspunsuri transpuse frumos în povești, fie spuse pe social media, pe blogul ei personal, la evenimentele la care participă sau la tururile ghidate pe care le organizează. Numărul curioșilor este din ce în ce mai mare și Ana spune că suntem pe drumul cel bun.
Patrimoniul cultural din București este, astfel, o comoară neprețuită dar pusă prea puțin în valoare, nici măcar pe aproape pe cât de mare este potențialul real al orașului. Conservarea nu este doar o chestiune ce ține de istorie și identitate, ci și o investiție strategică în viitorul orașului. Prin promovarea turismului cultural și prin susținerea economiei creative, putem transforma patrimoniul cultural într-un motor al dezvoltării economice și sociale a Bucureștiului.
