Evenimentul Zilei > International > Bosnia, „micuța Iugoslavie” unde revine frica de război
Bosnia, „micuța Iugoslavie”  unde revine frica de război

Bosnia, „micuța Iugoslavie” unde revine frica de război

De cealaltă parte a pereților de sticlă ai sălii mari de presă a Parlamentului bosniac, luni dimineață, Reprezentantul Special al Statelor Unite pentru Balcanii de Vest, Gabriel Escobar, a liniștit pe toată lumea.

„Bosnia-Herţegovina va rămâne o ţară suverană şi independentă”, a spus diplomatul în faţa a zeci de jurnalişti ocupaţi să ia notiţe despre soarta propriei ţări. Până în urmă cu câteva luni, afirmațiile sale privind imposibilitatea izbucnirii unui război ar fi fost ignorate. Situaţia s-a schimbat însă în ultimele zile, de când membrul sârb al președinției tripartite, Milorad Dodik, și-a îmbogățit retorica secesionistă cu proiecte concrete de construire a instituțiilor militare, juridice și fiscale independente.

Săptămâna trecută, raportul în care Înaltul Reprezentant al ONU pentru țară, Christian Schmidt, sublinia că dacă separatiștii sârbi, aliați istorici ai rușilor, vor ajunge la crearea propriei armate, perspectiva unei reveniri la conflict ar fi una foarte realistică, a devenit un caz internaţional. Ca să se răzbune, Rusia amenințase că dacă din textul care urma să fie adoptat nu ar fi fost eliminate toate referirile la raportul lui Schmidt, atunci îşi va exercita dreptul de veto împotriva prelungirii misiunii militare Eufor Althea în Bosnia-Herțegovina (desfășurarea forțelor internaționale care au fost însărcinate cu menținerea păcii în țară din 2004). În final, Consiliul de Securitate al Națiunilor Unite a aprobat în unanimitate continuarea misiunii, dar în condițiile impuse de ruși, care au reușit astfel să submineze autoritatea Înaltului Reprezentant. Și implicit, să acorde credit politicii separatiste a liderului partidului naționalist Snsd, Milorad Dodik, care din luna iulie a emis sute de propuneri menite să demonteze bucată cu bucată intențiile unitare ale acordurilor de la Dayton, tratatele de pace semnate în 1995 pe ale căror arhitecturi fragile și anacronice se bazează stabilitatea Bosniei și Herțegovinei.

Criza care macină Bosnia și Herțegovina

Chiar dacă epicentrul celor mai adânci fisuri pare să fie în Republica Srpska (o entitate majoritară sârbă care alcătuiește țara împreună cu federația croat-musulmană), toate părțile implicate au propriile responsabilități. „Dacă nu se pune capăt acestei crize, Bosnia și Herțegovina, ca stat suveran, nu va ajunge niciodată la normalitate – spune pentru Ilfattoquotidiano.it Zlatko Dizdarević, jurnalist și intelectual bosniac de renume internațional – Problema este că în această țară naționalismul, ura, pregătirea conflictului face parte dintr-un proiect politic realizat de liderii celor trei părţi. Ambițiile și ideile acestor politicieni sunt diferite, dar scopul final este același”.

În timp ce declaraţiile războinice ale lui Dodik ocupă primele pagini ale ziarelor din zonă, mai există o altă temă care influenţează profund soarta Bosniei-Herțegovinei și care este lăsată deseori pe plan secund: reforma legii electorale cerute de liderul partidului conservator croat HDZ, Dragan Čović, care dorește ca numai croații să poată vota pentru membrul croat al președinției bosniace. Acest lucru este contrar prevederilor acordurilor întocmite la Dayton, conform cărora atât croații, cât și bosniacii sunt chemați să se exprime pentru a alege candidați în cadrul Federației. Proiectul lui Čović, care ar da implicit undă verde formării unei a treia entități croate în țară, nu este susținut doar de Croația, ci și de Republica Srpska a lui Dodik, care a făcut din împărțire, tema principală a programului său politic.

Deși într-o cu totul altă direcție, o modificare a legii electorale este necesară pentru a se conforma deciziei Curții Europene a Drepturilor Omului, care a stabilit că toți cetățenii, nu doar membrii celor trei popoare constitutive (sârbi, croați și bosniaci), ar trebui să fie eligibili pentru președinție. Numai că în prezent, însă, toți cei care se definesc drept „alţii” decât cele trei etnii, nu pot participa la alegeri.

Mulți oameni reacționează cu teamă și neîncredere la reapariția acelor dinamici de revendicări etnice care fac Bosnia şi Herțegovina foarte asemănătoare cu o mică Iugoslavie pe calea dizolvării. Și parcă ghidați de o dorinţă sinistră de a nu mai fi luați prin surprindere, unii cetățeni au manifestat recent în fața ambasadei americane din Sarajevo cerând „ajutor președintelui Biden pentru a proteja suveranitatea și integritatea teritorială a Bosniei și Herțegovinei care se află sub un atac instituțional deschis”.

Potrivit lui Dizdarević, însă, „americanilor nu le pasă de Dodik, pentru ei Bosnia-Herțegovina nu mai este atât de importantă pe cât speră oamenii de aici. Statele Unite nu sunt pregătite să înceapă o fază de destabilizare în Balcani, sunt concentrate pe alte fronturi mai importante. Când reprezentantul special al SUA în Balcanii de Vest, Matthew Palmer, a venit aici la Sarajevo, a fost clar. El a sugerat că americanii pot oferi o serie de propuneri pentru a ieși din impasul politic. Însă nu vor lua măsuri concrete sau decisive pentru a schimba situația”.