Sute de oameni precum Salman și frații săi, din Pakistan, dorm afară fără încălzire, în toiul iernii, cu temperaturi care pot scădea până la minus 10°C. De ce nu sunt în locuri de primire de urgență? Pentru a afla, am călătorit prin Bosnia și Herțegovina.

“Dormim într-un vagon vechi, nu trăim bine aici: a fost o mare greșeală să venim în Bosnia”, spune Salman. Conversația noastră este întreruptă de strigătele unui migrant care se apropie cu un cuțit. Decidem să plecăm.

A doua zi, îl găsim pe Salman acolo. El ne explică faptul că tovarășii săi de călătorie au dezvoltat tulburări psihologice în timpul călătoriei lor din Pakistan. Familiile lor şi-au făcut datorii în valoare de câteva mii de euro pentru a-și plăti călătoria în Europa. Dar astăzi, fiii lor se găsesc prinși prinse pe drum. “E prea frig aici; în fiecare zi ninge, este foarte greu, asta nu e viaţă”, mărturiseşte Salman.

Autoritățile din Tuzla au refuzat să deschidă o tabără de migranți în regiune. În ciuda acestui fapt, orașul rămâne un important punct de trecere între Serbia și Croația.

ONG-urile au preluat ştafeta: Emmaüs a deschis acest loc unde migranții se pot încălzi. Mulți au părăsit Pakistanul sau Africa de Nord din motive economice. Brahim Radi și prietenii săi din Algeria nu sunt la prima lor încercare de a ajunge în Uniunea Europeană.

“Un gardian de la granița cu Croația mi-a spart un dinte cu un baston”, poveşteşte Brahim. “Există oameni care și-au pierdut un ochi sau au avut coaste rupte”, spune el. “La fel ca el, de exemplu, altul a fost bătut în ureche cu un baston” , explică el, arătându-ne poze pe telefonul său.

La fața locului, migranții pot face duș și pot obţine haine curate. Dženeta Delić-Sadiković, un tânăr avocat, administrează acest loc.

“Trebuie să punem capăt violențelor de la granița dintre Bosnia și Croația”, spune ea. “Și având în vedere că acești oameni nu vor să rămână în Bosnia”, adaugă ea, “trebuie găsită o cale pentru a putea ieși și intra în Uniunea Europeană”.

Mergem în tabăra de migranți Lipa din vestul Bosniei. În timpul Crăciunului trecut, situl a fost distrus de un incendiu, a cărui origine nu este încă cunoscută. Sute de oameni au rămas fără adăpost.

Tabăra Lipa nu era potrivită pentru iarnă. Organizația Internațională pentru Migrație (OIM) a dat alarma. Guvernul bosniac găsise un loc în care să transfere tabăra, dar a renunțat în fața protestelor locuitorilor și a instalat în cele din urmă corturi încălzite în Lipa.

“Mergem doi kilometri să luăm apă potabilă”, explică Suleman Shahid, un migrant din Pakistan. “Ne dau trei sticle de apă pe zi pentru 33 până la 45 de persoane”, precizează el. În ianuarie, tabăra Lipa nu avea acces la apă potabilă, nici la dușuri. Lucrările de îmbunătățire erau în desfășurare.

La un pârâu din apropiere, migranții se spală cu apă rece. “Toată lumea vine din tabără la acest pârâu să se spele”, ne arată Ziaullah Zaheer, un migrant din Afganistan. “Ce vedeţi aici vi se par nişte locuinţe decente?”, spune el înainte de a adăuga: “Cer Uniunii Europene să ia măsuri reale și să facă ceva pentru migranți”.

Aceștia sunt în jur de 9.000 prezenți astăzi în Bosnia și Herțegovina. Nu ar fi foarte complicat să li se ofere un adăpost de urgență la standardele internaționale, potrivit ambasadorului Uniunii Europene la Sarajevo, pe care l-am contactat. El face apel la autoritățile locale să acționeze rapid.

Ne îndreptăm către Bihać lângă granița cu Croația. Există aproximativ șaizeci de case părăsite în oraş care au fost ocupate de migranţi. La fața locului, OIM distribuie produse alimentare și de igienă.

În timp ce Uniunea Europeană cheltuieşte anual aproximativ 20 de milioane de euro în Bosnia și Herțegovina pentru gestionarea migrației – fonduri care sunt destinate organismelor guvernamentale federale și locale, organizațiilor internaționale și ONG-urilor – una dintre problemele-cheie este disfuncționalitatea autorităților statului bosniac. Deciziile guvernului federal sunt blocate de autoritățile locale. Iar regiuni precum Republica Sârbă din Bosnia refuză să participe la eforturile de găzduire a migranților.

Nataša Omerović, reprezentantul OIM în Bihać, ne însoțește într-una dintre aceste locuinţe de migranţi. “Situația este gravă, dramatică și acești oameni sunt în cea mai completă lipsă”, notează ea. “Aici sunt 120 de migranți, dar în jur de 1.000 în toată regiunea aciuaţi în diferite locuri și clădiri precum cea din spatele meu”, a spus ea.

Acolo îl întâlnim pe Anoosh Mostafaei. Tânărul se prezintă ca azer din Iran și susține că este victima persecuției politice din țara sa. Cu prietenul său Milad, tocmai s-a mutat în această casă de bătrâni abandonată din Bihać.

“Mi-am început călătoria din Iran acum trei ani, granița este închisă, dar ce putem face? Poate cerem ajutor prietenilor, contrabandiștilor, nu știu … Putem încerca să plătim pentru a trece”, declară el.

Mergem apoi la Bira, o fostă fabrică de frigidere din centrul orașului Bihać. Până în septembrie anul trecut, a servit ca tabără de cazare temporară pentru aproximativ 2.000 de migranți.

Vecinii fabricii spun că sunt victime ale creșterii numărului de jafuri, după cum ne explică Seid Šehić. Acest locuitor din Bira ne spune că a fost atacat în timp ce se afla în grădina sa de legume. “Erau 5 şi unul dintre ei s-a apropiat de mine cu un cuțit”, povesteşte el. “El mi-a vizat stomacul, dar, din fericire, cuţitul a trecut doar prin hainele mele, am reușit să fac un pas înapoi și să ridic o furcă din apropiere și l-am lovit cu ea, spunându-i să arunce cuțitul”, continuă el. Seid Šehić a lăsat migrantul să plece, nimeni nu a fost rănit.

Avem o întâlnire cu prim-ministrul cantonului Una-Sana, al cărui capitală este Bihać. Un diplomat european ne-a avertizat că acest bărbat era pregătit să lase migranții să moară de frig. Mustafa Ružnić își justifică atitudinea, menționând problemele de securitate și numărul mare de infracțiuni comise de migranți în cantonul său.

“În cantonul Una-Sana, avem în permanență lupte între paștuni și hazari, între șiiți și sunniți”, asigură el. “În trei ani, migranții au comis peste 3.200 de infracțiuni [în cantonul nostru]: printre care, violuri, asasinate între ei și mai multe tentative de omucidere împotriva cetățenilor noștri, declanşează incendii și intră în case particulare. Toți migranții care sunt în orașul nostru ar trebui să fie strămutați, sunt aici ilegal”, afirmă el.

Panouri pe care scrie “Nu campaţi” blochează intrarea în tabăra Bira. Locuitorii furioși se opun redeschiderii acestui sit complet echipat, pe care l-am putut accesa în exclusivitate.

Când pandemia COVID-19 a lovit Bosnia anul trecut, autoritățile au închis tabăra, ceea ce a alimentat tensiunile dintre migranți. În aprilie, o luptă a implicat aproximativ 450 de persoane. La sfârșitul verii, tabăra a fost închisă, dar infrastructura este încă acolo. În timp ce migranții dorm afară în această iarnă, Uniunea Europeană a sugerat redeschiderea acesteia. Autoritățile locale refuză, fapt deplâns de Nataša Omerović, responsabilă OIM din Bihać.

“Acest loc poate fi redeschis în 24 de ore, totul este gata”, spune ea. “Avem un total de 250 de unități de cazare care pot găzdui fiecare câte șase persoane, ceea ce ne-ar permite să avem 1.500 de persoane găzduite în această tabără”, estimează ea.

Plecând din Bosnia, trecem prin aeroportul din Istanbul. Observăm pasagerii însoțiți de OIM: este vorba despre voluntari care se întorc şi pe care organizația îi ajută cu logistica și biletele de avion. Asistați de OIM, 303 migranți blocați în Bosnia s-au întors anul trecut în țările lor de origine.

Reportaj realizat de de Hans von der Brelie

https://fr.euronews.com/2021/02/05/bosnie-herzegovine-comment-expliquer-les-lacunes-dans-l-accueil-des-migrants

Traducere: Rador