În schimb, noua administrație va trebui să valorifice punctele forte ale Americii în Asia, și nu să lase cufundată în dorințele și fanteziile sale. Veteranilor din administrația Trump le place să susțină că au „transformat” politica externă americană subliniind concurența strategică între marile puteri și centrând această competiție pe creșterea puterii chineze.

Fostul consilier pentru securitate națională al lui Trump, H.R. McMaster, califica „abordarea competitivă față de China” drept „cea mai mare schimbare a politicii externe a SUA de după Războiul Rece”.

Doar că, în geopolitică, pentru a concura, ca și în sport sau în afaceri, trebuie să și alergi. Washingtonul trebuie să depășească concurența chineză, nu doar să o micșoreze. Și trebuie să definească concurența în termeni care să fie realiști și funcționabili.

La aceste standarde, Statele Unite nu se încadrează. În primul rând, concurența cu China necesită momirea partenerilor din Asia. Și, deși multe guverne asiatice gândesc în termeni competitivi și caută un angajament robust al SUA pentru a contrabalansa puterea chineză, au nevoie de eforturile Washingtonului pentru a reflecta două realități obiective ale regiunii: harta și imprortanța economică.

În cazul celei dintâi, Beijingul poate, de exemplu, construi o autostradă din Pakistan spre vestul Chinei. În schimb, Washingtonul nu poate construi un pod din Kazahstan până în California. Deci, când SUA elimină inițiativele de infrastructură chineze, nu pot avea o capacitate de a oferi o alternativă comparabilă. De aceea, pentru a concura, Washingtonul trebuie să parieze pe forțele sale competitive: accesul la capital, tehnologie și conexiuni la lanțurile globale de aprovizionare.

China este o amenințare incontestabilă pentru interesele de securitate americane, astfel încât consolidarea descurajării trebuie să fie o prioritate strategică importantă. Dar nici nu poate exista o bază pentru securitatea colectivă în Pacific până când China și Japonia nu vor ajunge la o apropiere similară cu cea dintre Franța și Germania, din 1945. Și din moment ce acest lucru nu se întâmplă, securitatea americană va rămâne o caracteristică centrală a peisajului asiatic, notează publicația americană, potrivit nationalinterest.org.

Provocarea lui Biden este aceea de a adapta strategia americană la această regiune schimbată și schimbătoare și nu de a visa la o revenire imposibilă la vechea Asie, a cărei caracteristică definitorie era dominația americană în fiecare teritoriu.

„Gravitația economică” înseamnă că Asia nu va mai fi ce a fost odată. Dar America se poate adapta și, da, poate concura cu China, valorificând punctele forte americane unice – de la ecosistemele de inovare la redescoperirea rolului său de națiune care stabilește standarde. Iar pentru Biden, spre deosebire de Trump, va fi mai ușor să foloseească pârghia respectivă în contextul mesajelor de până acum despre „America First”.