Sursa foto: Arhiva EVZCred că pentru a înţelege mai bine ceea ce se petrece astăzi în România, ar trebui să plecăm de la două citate.
Unul aparţine Forumului Economic Mondial, condus, la vremea când a fost lansat sloganul, de către Klaus Schwab şi sună aşa: „Nu vei deține nimic și vei fi fericit. Tot ce vei dori vei închiria și îți va fi livrat prin dronă.” Este sinteza Marii Resetări, propusă de Forumul de la Davos.
Cel de-al doilea, este din filozoful Günther Anders, în cartea sa „Obsolescenţa omului” – 1956. Cum ar veni, uzura morală a omului. Este ceva mai lung, dar edificator, după părerea mea: „Vom difuza masiv, prin intermediul televiziunii, emisiuni de divertisment care să se adreseze doar laturii emoționale sau instinctive. Mințile vor fi ocupate cu ceea ce este inutil și ludic. Este bine, printr-o vorbărie și muzică neîncetate, să împiedicăm mintea să gîndească.
Vom pune sexualitatea pe primul loc al intereselor umane. Nu există un tranchilizant social mai bun. În general, vom face în așa fel încît să eliminăm partea serioasă a existenței, să luăm în derizoriu tot ceea ce este valoros, să întreținem o apologie constantă a lejerității, astfel încît euforia publicității să devină standardul fericirii umane și modelul libertății. Condiționarea va produce astfel ea singură o asemenea integrare, încît unica frică – pe care va trebui să o întreținem - va fi cea de a fi exclus din sistem și deci de a nu mai putea accede la condițiile necesare fericirii. Omul de masă, astfel produs, trebuie să fie tratat precum ceea ce este : o vită, și trebuie să fie supravegheat cum trebuie să fie păzită o turmă.”
Şi acum, să vedem ce se întâmplă cu noi. Cu oamenii de rând din România. Asaltul asupra noastră este mai vechi. Acum doar a devenit evident. Bătălia pentru apa de la Lunguleţu nu este prima încercare de a ne face fericiţi prin deposedarea de tot ce avem.
Sfârşitul anului 2015. Parlamentul adoptă o lege hilară, care îl lasă cu gura căscată inclusiv pe ministrul Agriculturii de la acea vreme, Achim Irimescu. Nu vă mai amintiţi de el, aşa cum nu vă veţi mai aminti de mulţi miniştri de azi. A zis Irimescu: "Am fost şi eu şocat de anumite prevederi care practic afectează activitatea, creşterea ovinelor în România”. Despre ce este vorba. Potrivit Legii vânătorii şi a protecţiei fondului cinegetic: „Se interzice permiterea turmelor şi cirezilor de către câini însoţitori al căror număr este mai mare de trei în zona de munte, de doi în zona de deal şi de unu la campie; în acest număr se includ şi câinii care asigură paza stânei". Un câine, la o stână de şes. Trei la munte, adică un fel de mic dejun pentru un urs mare.
Ce se ascundea de fapt în spatele acestei prevederi din aberanta lege? Nicidecum protejarea fonsului de vânătoare, aşa cum s-a pretins în Parlament când a fost propusă. Scopul adevărat, pe care eu doar îl intuiam, mi-a fost confirmat sus, pe muntele Tarcău, de unde se vedea drumul străbătut de Vitoria Lipan, cătrea Sabasa şi Suha, de către un cioban, care moştenise îndeletnicirea de la moşii săi. Sprijinit în toiagul gros, părea un paznic al Ceahlăului care i se profila, măreţ, în spate. Mi-a spus: „Vor să ne alunge de aici, de pe pământurile noastre pe care le avem de la moşii noştri. Vor să nu mai putem să creştem oi. Şi dacă nu mai creştem oi, ce să facem cu păşunile astea? O să le vindem, că nu mai avem nici de ce, nici cu ce le ţine. Şi or veni alţii să le ia. Astea sunt cele mai bune păşuni alpine din tot pământul. De-aia au dat legea. Ca să ni le ia.”
Şi acum, să venim la evenimentele din aceste zile. Bătălia pentru apă de la Lunguleţu este cu bătaie lungă. Există şi un scop imediat: protejarea firmei de apă care operează în Capitală şi care, neavând concurenţă, jefuieşte bucureştenii cu preţurile umflate. Dar adevăratul scop pentru viitor este ca fermierii să nu-şi mai poată cultiva pământurile. Şi aşa sunt îndoiţi de biruri şi preţurile de achiziţie care nu le acoperă cheltuielile de producţie. Dacă nici nu vor mai putea iriga decât contra cost, desigur că nu vor mai putea cultiva nimic. Şi atunci, ce vor face? Vor sta cu pământurile pârloagă să plătească taxe pe ele? Nu! Le vor vinde. Şi nu vor mai avea nimic, şi vor fi liberi şi fericiţi. Şi tot ce vor dori, le va aduce drona. Abia aştept să văd o dronă zburând pe la Lunguleţu, aducând nişte cartofi şi nişte varză.
Şi pentru că a venit vorba despre drone. Minisrtrului Cseke Attila-Zoltán, de la Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Pblice şi Administraţie i-a trecut, zilele trecute, o dronă direct prin cap. Mai exact, a spus domnul ministru: „ Propunem instituirea unor mijloace moderne de verificare cu privire la existența și mărimea imobilelor construite cu sau fără autorizație de construire, astfel încât să existe temei legal pentru o primărie ca, prin utilizarea dronelor, să poată să identifice aceste imobile”.
Ce este în fapt această propunere, atâta timp cât pe Google Maps poţi vedea la liber din satelit ce construcţii sunt într-o incintă? Supraveghere legală a tot ce mişcă. Vă închipuiţi o dronă care survolează o curte în care are loc un parastas? O fi atât de performantă încât să numere bomboanele de pe colivă? Să le poată impozita autoritatea locală?
Şi tot despre fericirea dobândită prin deposedarea de „tot ce ai” este vorba şi în proiectul de lege pentru impozitarea proprietăţilor la valoarea lor de piaţă. Foarte mulţi oameni nu-şi vor mai putea plăti dările stabilite cu drona. Şi atunci, ce vor face? Vor vinde. România este ţara cu cei mai mulţi proprietari de locuinţe din Europa. Nişte nefericiţi. Dar bine că fericirea e pe drum: fără case, locuind în chirie şi cu dronele deasupra noastră numărându-ne lingurile de ciobă pe care le băgăm în gură şi, din când în când aducându-ne cartofi şi varză, ca la Lunguleţu.
