Putem spune că este vorba despre un oraș fantomă, însă nu arată deloc în acest fel. Este mai degrabă o zonă cochetă, cu case extrem de frumoase și aranjate, însă unde locuitorii nu există. Totuși, deși nu este nimeni acasă, lumini sunt mereu aprinse, iar orașul este impecabil.

Kitsault este un oraș cu o poveste extrem de captivantă, situat în Canada. Nu putem spune că este un oraș fantomă, deoarece această descriere nu este reprezentativă pentru el. În ciuda faptului că nimeni nu locuiește aici, orașul este bine îngrijit și curat. Casele sunt impecabile, la fel și centrele comerciale, restaurantele sau barurile. Aici avem și bănci, teatre și pub-uri, toate întreținute ca și cum orașul ar fi locuit. Străzile sunt curate și mărginite de copaci frumoși aranjați. Iarba este și ea tunsă cu regularitate, chiar dacă Kitsault nu a mai fost numit acasă din 1982.

Orașul este situat lângă granița cu Alaska, la aproximativ 115 km de drumul de la Terrace. În zonă se afla o mină de molibden, iar minerii au început să locuiască în Kitsault la începutul anului 1979. Molibdenul formează carburi duri, stabili în aliaje și este adesea folosit pentru a oferi oțelului proprietăți de duritate și rezistență la coroziune. Orașul începea să prindă contur, însă nu pentru multă vreme. La scurt timp, piața de molibden s-a prăbușit, așa că cei 1.200 de locuitori au părăsit rând pe rând Kitsaultul.

Zona în care se află situat frumosul oraș este una recunoscută pentru extragerea de metale prețioase și semi-prețioase cum ar fi argintul, plumbul sau cupru. Această industrie a dezvoltat extrem de tare zona, fiind construite orașe în plină ascensiune. Molibdenul a început să fie extras pentru prima dată la finalul anilor 60, însă a fost oprit destul de repede, atunci când veniturile au început să scadă. Spre sfârșitul deceniului, prețurile au început să crească din nou, deoarece multe zăcăminte de molibden cunoscute au început să se epuizeze. Cei care au profitat de această oportunitate au fost reprezentanții companiei Phelps Dodge.

 

Orașul Kitsault prinde viață, însă nu este animat pentru multă vreme

Atunci când și-au dat seama de marea oportunitate pe care o oferă zona plină de molibden, au început imediat un proiect masiv de construcții, care cuprindea câteva sute de acri de teren. Un asemenea șantier nu mai fusese văzut până atunci, nave întregi sosind cu materiale de construcție. Legătura către noul oraș era făcută prin munți, de un drum pietruit de la Terrace. Locurile de muncă aici erau de bine plătite, așa că mulți ingineri și muncitori în construcție au venit din America de Nord.

Orașul a început imediat să prindă viață. Au fost construite peste 100 de case, duplexuri și șapte blocuri cu peste 200 de apartamente. Ca orice oraș modern, era nevoie și de spital, centru comercial, poștă sau bibliotecă. Au fost construite și centre de relaxare cu piscine, pub-uri, saună, jacuzzi și un teatru. Totul părea de vis. Casele au fost mobilate complet și dotate cu televizoare prin cablu și linii telefonice subterane. Kitsault era orașul cu cea mai curată apă potabilă din provincie, având și o stație de epurare de ultimă generație.

Părea locul ideal unde să te muți cu familia și să obții și un loc bun de muncă ca miner. Familiile au început rând pe rând să se stabilească, însă visul frumos avea să apună peste doar 18 luni de la terminarea lucrărilor. Molibdenul s-a prăbușit din cauza unei recesiuni prost sincronizate și a apariției de subproduse din molibden. Minele au fost închise, așa că și oamenii au început să părăsească orașul. În scurt timp, acesta a rămas fără locuitori.

Orașul primește o nouă șansă la glorie

Anul 2005 pare să fie unul promițător pentru Kitsault. Antreprenorul american de origine indiană, Krishnan Suthanthiran, a cumpărat întreg orașul pentru șapte milioane de dolari și a conceput un plan pentru renașterea lui. Milionarul a investit peste 25 de milioane de dolari pe upgrade și întreținerea lui. Antreprenorul a angajat îngrijitori care să facă turul caselor și al construcțiilor și să aibă grijă de acestea. Ei tund gazonul, curăță copacii și mătură străzile, astfel încât orașul să fie mereu impecabil.

Krishnan Suthanthiran investește toți acești bani în întreținerea orașului deoarece are un plan măreț. Își dorește să recupereze toată investiția transformând Kitsaultul într-un centru al industriei de gaze naturale lichefiate. Viitorul glorios al orașului depinde doar de acest plan măreț al antreprenorului american.