Nu doar că nu a fost învins, zice el, dar ne-a spus și că ar fi reformat statul, ar fi întărit instituțiile, ar fi consolidat justiția, ar fi separat mai bine puterile, le-ar fi arătat degetul mijlociu rușilor și comunismului, ar fi făcut fel de fel de chestii, una mai benefică țării decât alta.

Le-a prezentat pe puncte, recent, într-un interviu sau pe Facebook, nu mai știu.

Bun, să zicem că așa ar fi, dar dacă a făcut toate astea, bașca o țară ca soarele, de ce în alte ocazii vorbește de parcă ar fi o combinație între Mugur Ciuvică, Mihai Gîdea și Oana Stancu?

Personal, îmi place ceea ce spune în ultima vreme, îi dau dreptate în totalitate. Așa este, sistemul judiciar este praf, pulbere fină, justiția provoacă daune imense, fără ca magistrații să răspundă, arestul preventiv este utilizat ca mijloc de presiune psihică, SRI face și desface în toate cele trei puteri ale statului, aranjează președinți, câte și mai câte altele. Țara întreagă pare un poligon de încercare, menit să testeze cât de mult merge întinsă praștia oricărei mizerii îndreptată împotriva populației.

Cert este că în urma lui, a fostului președinte, a rămas un Frankenstein, un monstru cu care începe și el însuși să aibă de-a face: justiția altoită cu SRI.

Drept urmare, unii jurnaliști, ăia care cred în presa-presă, nu în cea de partid și de stat, nu în cea militantă, nu în cea de stânga sau de dreapta, ci în presa care atacă puterea oricare ar fi ea, pe principiul că puterea este inevitabil și invariabil ostilă intereselor cetățeanului, ei, jurnaliștii ăștia care l-au tocat și pe Băsescu cât a fost călare, trebuie să se pregătească de înghițit un butoi cu broaște râioase: să-l apere pe Băsescu.

Din momentul în care acesta începe să fie tăvălit, să intre în roțile dințate ale mașinăriei pe care a pus-o la punct și când, într-o previzibilă apoteoză, va fi arestat, judecat și condamnat. Dacă se va întâmpla asta, eu așa cred, se va întâmpla fix după tipicul arestărilor de până acum, fix în baza unor probatorii ca cele de până acum, cu aceleași încălcări ale drepturilor și prevederilor legale, ca în mai toate dosarele cu miză instrumentate până acum.

În urmă cu niște ani, când lucram la “Adevărul” lui Dinu Patriciu, le spuneam colegilor mei, băsiști mai toți, că nu-s deloc fan Năstase, dacă sunt de părere că procesul lui Adrian Năstase este o hâdă farsă.

Le atrăgeam atenția că este foarte posibil ca atunci când procurorii SRI-ului, consacrați de Băsescu îl vor aresta pe Băsescu, după metode consacrate în regimul Băsescu, cu luarea legii în batjocură, eu îl voi apăra pe Băsescu. Pentru că astfel mă voi apăra pe mine, Cetățeanul, totodată pe ei, Cetățenii, timp în care ei, jurnalistii-băsiști, se vor face că plouă.

Băsescu este la al treilea dosar penal și ei, chiar cei care nu i-au întors spatele încă de când a coborât scările puterii, mimează că-s atenți la altceva.