Angela Merkel a decis să candideze a patra oară pentru Cancelaria Germaniei. Dacă câștigă și își duce mandatul la capăt, ea îl va depăși pe Helmut Kohl, devenind cel mai longeviv cancelar de la Bismark încoace.

Ce înseamnă tentativa lui Merkel de a obține învestirea pentru încă patru ani pentru Germania și Europa? Și după catastrofa din alegerile regionale de anul acesta, cum Dumnezeu a supraviețuit politic pentru a candida încă o dată?

Luna trecută, Merkel părea o chintă spartă, o datorie electorală neachitată. Decizia de a deschide granițele Germaniei pentru peste un milion de imigranți a condus la creșterea sprijinului pentru noua formațiune anti-imigrație Alternative für Deutschland. S-a discutat chiar posibilitatea ca CSU, partidul bavarez frate al CDU, să nominalizeze un candidat propriu dacă Merkel candidează.

Așadar, de ce acum situația ei ar fi mai bună decât luna trecută? Răspunsul la această întrebare este Donald Trump.

Trump a transformat peisajul politic din Germania mai mult chiar decât a făcut-o în Marea Britanie. În vreme ce destui partizani ai Brexitului au văzut victoria acestuia ca pe o validare a votului lor de ieșire din UE, în Germania singurul politician care pare să câștige de pe urma șocantei sale victorii este arhi-eurofila Angela Merkel.

Dacă Hillary ar fi câștigat, CDU ar fi putut fi tentat să spriijine un alt candidat – de pildă carismatica ministră a Apărării, Ursula von der Leyen. Însă cu Trump la Casa Albă, orice figură politică nouă acum pare prea riscantă.

În plan intern, Merkel rămâne șifonată de criza imigranților, însă în arena internațională nici un alt politician german nu poate spera să rivalizeze cu ea, iar alegerea lui Trump a plasat afacerile externe în vârful agendei.

Pentru germani, cu istoria lor de divizări și dictaturi, un președinte imprevizibil la Casa Albă este mult mai alarmant decât pentru Marea Britanie. Securitatea înainte de toate va fi cuvântul de ordine în alegerile de anul viitor din Germania; adică mantra perfectă pentru campania de realegere a lui Merkel.

Decizia Angelei Merkel de a candida din nou va avea repercusiuni și asupra Brexitului. O Merkel pusă pe modul „campanie” se presupune că va fi mult mai puțin dispusă la concesii față de Marea Britanie, și mulțimea de necunoscute legată de asecensiunea lui Trump face viitorul UE mult mai presant decât prezervarea legăturilor comerciale anglo-germane.

Pentru Germania, UE este înainte de toate o alianță franco-germană (întotdeauna a fost și așa va rămâne), iar Merkel va face tot ce îi stă în putință să-i ajute pe francezi să o oprească pe Marine Le Pen. Pentru Germania, Franța este o carte mai valoroasă decât Marea Britanie. Dacă Franța vrea un Brexit dur, atunci Germania se va asigura să o aibă. În orice caz, re-candidatura lui Merkel face ca un Brexit dur să fie mult mai probabil decât unul lin.

Dar restul lumii? După alegerea lui Trump, Merkel a fost încoronată de presa liberală drept liderul lumii occidentale, o încoronare pe care pe care președintele Obama și-a dat toată străduința să o faciliteze.

În ultimii opt ani, între Washington și Berlin au fost niște relații speciale. Relațiile dintre Trump și Merkelvor fi cu siguranță mai puțin cordiale.

Cu o Americă unde situația este fluidă și o Mare Britanie preocupată de Brexit, situația lui Merkel pare pentru moment inatacabilă. Rolul ei ca lider al Occidentului liberal poate fi în bună măsură simbolic, însă cu un Trump atât de vag față de NATO și atât de prietenos față de Putin, el capătă mai multă greutate.

Așadar, încă patru ani cu Merkel vor constitui salvarea Germaniei și a UE sau le vor aduce pe buza prăpastiei? Prozaic, probabil că răspunsul este undeva la mijloc. În ultimii trei ani, Merkel a guverna Germania ca lider al așa-numitei Mari Alianțe, coaliția dintre CDU și SPD. Sunt mari șanse ca, în caz că va câștiga, să fie din nou nevoie de o Mare Alianță pentru a-și păstra postul. CDU este mai degrabă de centru-dreapta decât de dreapta, SPD este mai degrabă social-democrat decât socialist și chiar și AfD nu dorește o ieșire din UE.

Referendumurile sunt interzise în Germania (nu există posibilitatea unui Brexit!) și reprezentările proporționale fac aproape imposibile victoriile electorale zdrobitoare.

Veșnic conștienți de traumele ultimului secol, germanii sunt prudenți și conservatori, iar Trump și Brexitul îi fac și mai mult.