Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește-ne pe Google News
Din cuprinsul articolului
Andreas Schmidt este un nume care mulți ani a fost interzis în România de către regimul comunist. Asta, pentru că timp de câțiva ani, din 1940 până în 1944, a jucat un rol mare în încercarea Germaniei naziste de a face din etnicii germani o adevărată „coloana V” a Reichului. În fapt, din 20 noiembrie 1940 și până în 8 octombrie 1944, a funcționt Grupul Etnic German condus până în septembrie 1944 de către Schmidt.
Andreas Schmidt „a mirosit” că venea „Noua Ordine” nazistă
Andreas Schmidt s-a născut la Mănărade, azi o localitate inclusă în municipiul Blaj din județul Alba, la 24 mai 1912. Sas de origine, a absolvit studiile gimnaziale și liceale la Mediaș în 1929. A încercat să studieze Dreptul la Cluj, dar a abandonat și a ales să fie voluntar în Armata Română.
Andreas Schmidt a avut un simț politic ascuțit. Știa că sașii și șvabii acceptaseră Marea Unire din 1918. Pe măsură ce Germania nazistă se ridica, după 1933, el a înțeles că a fi în fruntea etnicilor germani din România este un avantaj. De aceea, el a urmărit formațiunile etnice germane, unele pro-naziste. A ales una radicală, condusă de Waldemar Gust, Frontul Național Muncitoresc. Acesta. comdus de Fritz Fabritius se contra cu organizația lui Hans Otto Roth. Carol al II-lea va interzice toate partidele în timpul dictaturii sale creând Frontul Renașterii Naționale.
Carol al II-lea pierde o treime din România Mare
În noaptea de 29/30 noiembrie 1938, liderul Mișcării Legionare, alături de Nicadori și Decemviri, aflați în închisoare au fost suprimați. Asta, după ce Hitler îi sugerase lui Carol al II-lea, care vizitase Berlinul în 24 noiembrie 1938, că putea să-l numească pe Codreanu șef al Guvernului. Evident, eliminarea lui Codreanu a fost văzută de Schmidt ca șansa lui. Decapitată de principalii săi lideri, mișcarea sub Horia Sima se va alătura strategic atât Germaniei cât și viitorului dictator Ion Antonescu.
În iunie-septembrie 1940, România cedează ultimatumului sovietic, Dictatului de la Viena și presiunii Bulgariei, Basarabia. Bucovina de Nord, Herța, Ardealul de Nord-Vest și Cadrilaterul sunt pierdute în favoarea URSS, Ungariei, respectiv Bulgariei. Legionarii devin vocali, Carol al II-lea e nevoit să se gândească să-l aducă din arestul la domiciliu pe generalul Ion Antonescu, rivalul său politic. Andreas Schmidt așteaptă la cotitură, știind că Antonescu, adept al cooperării cu Germania nazistă va trebui să accepte o formațiune politică a etnicilor germani sub auspicii naziste.
Pe 6 septembrie 1940, Ion Antonescu, prim-ministru propus îl detromează pe Carol al II-lea în favoarea fiului său Mihai. Partidele politice erau interizse cu excepția Mișcării Legionare care intră în Guvern. Totul a culminat cu proclamarea României ca stat național legionar pe 14 septembrie 1940. Pentru Schmidt, era o altă șansă în plus.
Andreas Schmidt, o ascensiune matrimonială
Schmidt a studiat Agronomia la Berlin din 1938. Aici, s-a căsătorit cu fiica unui general SS Brigadefuhrerul Gottlob Berger, Christa Berger. Socrul lui Schmidt conducea Oficiul Central pentru Etnicii Germani. Se știa că Germania alesese să acorde cetățenia germană tuturor etnicilor germani din afara Germaniei, care puteau să dovedească ascendența germană.
În octombrie 1939, Schmidt devine sublocotenent SS. El a fost trimis în România, condusă de Carol al II-lea dun 1930 ca rege și din 1938 ca rege dictator, drept reprezentat recunoscut de către Berlin al grupărilor germanilor din România, evident, cu scopul de a le aduce la un numitor comun. El reușește astfel să „îi ia fața” lui Wolfram Bruckner, acesta fiind nevoit să i se substituie din punct de vedere ierarhic.
În primăvara lui 1940, deja Schmidt trecuse la treabă. Reușise să schimbe situația din Banat, unde se luptau două grupări ale șvabilor, cetățeni români de etnie germană. Schmdit a reușit să determine triumful formațiunii pro-naziste dintre cele două. A reușit să-și surprindă plăcut socrul convingând 1 000 tineri români de etnie germană să se înroleze în Waffen SS.
După Dictatul de la Viena din 30 august 1940, deja germanii din România au început să se organizeze într-un grup specific pro-nazist. La 27 septembrie 1940, deja conducerea SS a decis ca Andreas Schmidt să conducă organizația numită „Deutsche Volksgruppe in Rumänien”, Grupul Etnic German. Flerul și alianța matrimonială îl duseseră pe Schmidt acolo unde visase, să fie numărul 1 între germanii din România.
Andreas Schmidt devine șeful GEG (Grupului Etnic German)
În noiembrie 1940 prin Decretul nr. 830 din 20 noiembrie 1940 transpus prin Legea 830 din 21 noiembrie 1940 ( la două luni după venirea la putere a legionarilor și a lui Ion Antonescu), este înființat oficial ”Deutsche Volksgruppe in Rumänien”, Grupului Etnic German (GEG).
Misiunea lui Andreas Schmidt a fost una clară. Trebuia să convingă etnicii germani din România să se înroleze în Waffen SS. Prietenia lui Hitler cu Antonescu îi era de ajutor. În România, șeful Mișcării Legionare Horia Sima aspira și el la statutul de favorit al lui Hitler, având conexiuni la SS.
Hitler în ianuarie 1941, merge pe mâna lui Antonescu, știind că este și Andreas Schmidt care avea sarcinile sale precise. Horia Sima și legionarii au pierdut partida politică. Andreas Schmidt era de părere că Ungaria lui Horthy trebuie să fie în avangarda apărării etnicilor germani din Ungaria, Transilvania care se mai afla în România sau în Banat și în Bucovina rămasă în România.
Un „intrigant bizantin”
Deși a ajuns la o influență notabilă în statul român, Andreas Schmidt voia mai mult. SD, serviciul principal de informații nazist nu privea însă cu ochi buni ascensiunea lui Schmidt. Asta, pentru că din 1943, începuse contraofensiva sovietică pe Frontul de Est. Hitler avea nevoie de Antonescu să rămână alături de el.
La 12 mai 1943, Hitler s-a înțeles cu Antonescu pentru ca liderul român să permită etnicilor germani să se înroleze în Waffen SS, structura armată a SS care înrola etnici germani din afara Germaniei. Nu mai puțin de 50 000 etnici germani din România au părăsit Armata Română pentru Waffen SS. Unii au dezertat pur și simplu, mai ales în Banat. Schmidt a încurajat dezertările, fapt ce i-a atras antipatia SD-ului. Rapoartele secrete germane îl vedeau drept un intrigant bizantin. Asta pentru că Antonescu i-a precizat lui Hitler că Schmidt îi contesta autoritatea, visându-se un fel de mic Hitler în Ardeal și Banat. Așadar, Schmidt a pierdut influența de care se bucura.
Sfârșitul
După 23 august 1944, istoria s-a schimbat inclusiv pentru Andreas Scmhidt. Acesta a decis ca în septembrie 1944, alături de foști legionari instruiți în Germania să participe la acțiuni anti-sovietice și anti-românești de tip comando. Arestat de sovietici, a fost deportat în actuala Republică Rusă Komi, la nord-vest de Urali. Internat în lagărul Vorkuta, a decedat la 36 de ani, prin 1948.
În data de 8 octombrie 1944 Regele Mihai I va emite Decretul–Lege nr.485. Acesta a fost publicat în Monitorul Oficial nr.233 Partea I din 8 oct 1944, pag.6558. Decretul reglementa abrogarea Decretului-lege nr. 830 din 21 noiembrie 1940 privind înființarea Grupului Etnic German din România.
Recomandările noastre
