„Ostași, vă ordon: treceți Prutul!” De ce a intrat România în Al Doilea Război Mondial de partea Germaniei naziste

Adaugă-ne ca sursă preferată în Google Urmărește-ne pe Google News

În noaptea de 21 spre 22 iunie 1941, la miezul nopții, Armata Română a declanșat operațiunile militare pe Frontul de Est. Generalul Ion Antonescu a emis ordinul care a intrat în istorie: „Ostași, vă ordon: treceți Prutul!”.

La orele 3, zgomotul avioanelor survolând Moldova anunța intrarea României în cel mai sângeros conflict al secolului XX, alături de Germania nazistă, împotriva Uniunii Sovietice.

Aceasta nu a fost o judecată spontană. A fost rezultatul unui regim politic care a venit după un an întreg de umilințe teritoriale, calcule strategice și alinieri politice. Cu consecințe care au marcat destinul României pentru decenii.

Un an de pierderi teritoriale

Pentru a înțelege decizia din 22 iunie 1941, trebuie să plecăm de la vara anului 1940, un șir de catastrofe geopolitice fără precedent în istoria modernă a României.

Șoferii vor scoate mai mulți bani din buzunar dacă nu respectă regulile. Care vor fi noile tarife pentru amenzi

Când vor crește pensiile și salariile românilor. Anul viitor este privit cu pesimism de către președintele Consiliului Fiscal

Prin Pactul Ribbentrop-Molotov din 1939, Germania și URSS își împărțiseră tacit sferele de influență în Europa de Est. Consecința directă pentru România a venit în 26–28 iunie 1940, când Moscova a emis două ultimatumuri și a anexat Basarabia, nordul Bucovinei și ținutul Herța, un teritoriu de 50.762 de kilometri pătrați cu o populație de peste 3,7 milioane de locuitori.

Consiliul de Coroană, întrunit în grabă, a votat capitularea: doar șase membri s-au opus, printre ei istoricii Nicolae Iorga și Silviu Dragomir.

Două luni mai târziu, prin Dictatul de la Viena din 30 august 1940, România pierdea Transilvania de Nord în favoarea Ungariei. Iar prin Acordul de la Craiova din septembrie 1940, Cadrilaterul revenea Bulgariei.

Într-un singur an, România pierduse aproape o treime din teritoriul obținut după Primul Război Mondial.

Regele Carol al II-lea cu fiul său, Mihai. sursa: presa istorica

Pactul cu Germania și Al Doilea Război Mondial

Pe 6 septembrie 1940, regele Carol al II-lea abdica, iar generalul Ion Antonescu prelua puterea cu titlul de „Conducător al Statului". La 23 noiembrie 1940, România adera oficial la Pactul Tripartit al Puterilor Axei.

Încă din toamna aceluiași an, trupe germane ale „Misiunii Militare" erau deja cantonate pe teritoriul României, oficial pentru a instrui armata română, în realitate pentru a securiza câmpurile petrolifere de la Ploiești, esențiale pentru mașina de război germană.

Antonescu a aflat de planul de atac împotriva URSS în cadrul primei sale întrevederi cu Hitler la Berlin, la sfârșitul lunii noiembrie 1940. Abia pe 12 iunie 1941, cu zece zile înainte de declanșarea operațiunii, liderul statului român a fost informat despre data exactă: 22 iunie 1941.

Conform Directivei 21 din 18 decembrie 1940, documentul fondator al Operațiunii Barbarossa, României și Finlandei le revenea rolul de a asigura flancurile sudic și nordic ale atacului. Din start, Germania nu luase în calcul posibilitatea ca România să stea deoparte.

22 iunie 1941: Armata Română intră în luptă

La miezul nopții de 21 spre 22 iunie, Armata Română a declanșat operațiunile. Peste 325.000 de militari români, grupați în Armatele 3 și 4, acționau alături de Armata 11 germană în cadrul Grupului de Armate „General Antonescu", comandat de Antonescu însuși.

Primele ore au adus și prima surpriză istorică mai puțin discutată: avioane sovietice trecuseră deja Prutul cu câteva ore înainte, lansând bombe în zona orașelor Iași, Vaslui, Huși și Roman, un argument pe care istoricii îl invocă frecvent în dezbaterea privind caracterul agresiv sau defensiv al participării românești.

Proclamatia lui Antonescu din 1941. sursa: presa istorica

Obiectivul imediat al campaniei, eliberarea Basarabiei și Bucovinei de Nord, a fost atins rapid. Până la 26 iulie 1941, în numai trei săptămâni de lupte, teritoriile pierdute cu un an în urmă fuseseră recuperate integral. Succesul militar a fost real, dar prețul a fost deja vizibil: în primele șase săptămâni de campanie, armata română înregistrase aproape 24.000 de morți, răniți și bolnavi.

Dilema Nistrului

Momentul cu adevărat decisiv și controversat al participării românești nu a fost trecerea Prutului, ci trecerea Nistrului, în august 1941. Adică avansul dincolo de granițele românești recunoscute internațional.

Antonescu a ales să continue ofensiva, justificând decizia prin necesitatea eliminării bazelor navale și aeriene sovietice de la Odessa și din Crimeea, care reprezentau o amenințare directă pentru teritoriul și coastele românești.

Această decizie a transformat un război de recuperare teritorială într-o campanie ofensivă, cu toate consecințele juridice, morale și militare care au urmat: ocuparea Transnistriei, asediul Odessei, și, în 1942–1943, dezastrul de la Stalingrad, unde căderea frontului în sectoarele apărate de trupele române a permis încercuirea Armatei a 6-a germane.

Intrarea României în război pe 22 iunie 1941 rămâne unul dintre cele mai complexe și mai disputate momente din istoria națională. A fost, simultan, un răspuns la pierderi teritoriale reale și o decizie care a angajat țara într-un conflict al cărui orizont și ale cărui costuri umane, sute de mii de soldați morți, deportări, Holocaust, au depășit cu mult orice calcul strategic inițial.

Ce alte subiecte istorice ai dori să abordăm? Lasă-ne părerea ta în comentarii