Sursa foto, EVZ
Din cuprinsul articolului
The Washington Post l-a descris pe Anas Al-Sharif, reporter Al Jazeera și terorist Hamas eliminat în Gaza de IDF, drept „probabil cea mai recunoscută față și voce din ultimii 22 de luni de război, cu o prezență aproape constantă pe ecran din nordul grav afectat al Gazei”, se arată într-un editorial din The Jerusalem Post.
BBC a relatat că era căsătorit și avea doi copii mici, fiind „separat de aceștia pentru perioade lungi în timpul războiului, continuând să transmită din nordul teritoriului după ce a refuzat să urmeze ordinele de evacuare israeliene”.
Guvernul israelian, însă, l-a descris pe Sharif drept un terorist palestinian Hamas – un comandant senior al unei celule de rachete care se ascundea sub o vestă marcată „PRESS”, lucrând ca jurnalist Al Jazeera în timp ce se afla pe statul de plată al Hamas.
Legitimație de presă Al Jazeera folosită ca acoperire
Documente de informații arată două adevăruri: el era, de fapt, un terorist jihadist plătit de Hamas și integrat în rețeaua qatariotă Al Jazeera. Legitimația sa de presă era o acoperire; adevărata lui activitate – lansarea de rachete asupra civililor israelieni și trupelor IDF.
Acestea sunt cele două versiuni diferite despre cum este perceput Sharif în lume, în contrast cu percepția Israelului – un microcosmos al felului în care lumea și Israelul văd diferit războiul din Gaza.
anas al-sharif / sursa foto: IDF
IDF l-a vizat direct pe Sharif, care a fost ucis împreună cu reporterul Mohammed Qureiqa și cameramanii Ibrahim Thaher, Mohammed Noufal și Moamen Aliwa, toți lucrând pentru Al Jazeera Arabic, canalul de știri în limba arabă al rețelei. Postul a numit atacul „o încălcare flagrantă și premeditată a libertății presei”.
Acuzații la adresa Israelului
În mod firesc, pe lângă Al Jazeera, alte organizații, inclusiv asociații de jurnaliști din întreaga lume și cei de la ONU, au acuzat Israelul că l-a vizat pe Sharif nu pentru că era terorist activ, ci pentru că era jurnalist.
Momentul atacului a făcut ca uciderea lui Sharif să fie „o ucidere convenabilă”, a susținut Irene Khan, raportor special ONU pentru libertatea de opinie și exprimare. „Dacă apare ceva la Al Jazeera, oamenii cred; e credibil,” a declarat ea luni într-un interviu. „Consider această ucidere o strategie foarte clară.”
Dar ce se întâmplă dacă jurnalistul este, de asemenea, terorist, sau aparține unei grupări teroriste? Și dacă organizația media pentru care lucrează promovează și susține terorismul?
Potrivit purtătorului de cuvânt internațional al IDF, lt.-col. Nadav Shoshani, Sharif era șeful unei celule teroriste Hamas și coordona atacuri avansate cu rachete asupra civililor și trupelor israeliene.
Înainte de atac, armata „a obținut informații actuale care indicau că al-Sharif era un membru activ al aripii militare Hamas în momentul eliminării sale. În plus, primea salariu de la gruparea teroristă Hamas și de la susținătorii teroriști, Al Jazeera, în același timp.”
Al Jazeera / Sursa foto, EVZ
Dovezile par irefutabile. Sharif poate că era jurnalist, dar era și membru Hamas. Iar având în vedere postările sale euforice pe rețelele sociale din 7 octombrie 2023, în care lăuda masacrul Hamas asupra israelienilor nevinovați, nu era un observator obiectiv – era un inamic al Israelului. Un abțibild cu „press” pe cămașă nu îi acordă imunitate.
Al Jazeera, în lumină nefavorabilă
Dezvăluirile despre Sharif pun Al Jazeera într-o lumină și mai nefavorabilă decât anul trecut, când Israelul a interzis rețelei să aibă birouri și să transmită din țară.
Totuși, Israelul nu este singurul care privește cu suspiciune rețeaua finanțată de Qatar. Nici mai mult, nici mai puțin decât The New York Times, într-un raport de marți despre Al Jazeera, a recunoscut că „în 2017, Arabia Saudită, Emiratele Arabe Unite și Bahrain au interzis Al Jazeera în mijlocul unei dispute diplomatice cu Qatar. Alături de Egipt, aceste țări au acuzat Al Jazeera că susține grupări teroriste.”
Chiar și Autoritatea Palestiniană a interzis rețeaua, care nu are credibilitate nici în interiorul, nici în afara lumii arabe.
În loc să condamne Israelul, asociațiile de jurnaliști și organizațiile pentru drepturile omului ar trebui să ceară Al Jazeera să înceteze angajarea teroriștilor în rândurile sale. Politica de a face acest lucru pune în pericol grav jurnaliștii autentici.
Problema dacă beneficiile militare ale eliminării lui al-Sharif depășesc daunele de imagine internațională pe care Israelul le-a suferit în urma acestui fapt rămâne de analizat de către armată și guvern.
Totuși, a acuza Israelul că vizează deliberat jurnaliști și a ignora legătura lui al-Sharif cu Hamas este o abordare necinstită – dar nu surprinzătoare.
