Adevărul din spatele „Cazului Lia Savonea”. Rise Project aruncă o acuzație plină senzaționalism și complet lipsită de realitate procedurală

Zilele acestea, spațiul public românesc și rețelele internaționale de investigații, precum OCCRP și RISE Project, vuiesc în urma unui material aparent exploziv. Sursele juridice consultate de EVZ au explicat că se prezintă o aberație juridică și procedurală.

Dacă l-ar fi citit pe fostul judecător Cristi Dănileț ar fi înțeles rapid că ceea ce era valabil pentru judecătoarea ICCJ Livia Stanciu, se aplică și celorlalți judecători: “Curtea Europeană a Drepturilor Omului a stabilit că nu se încalcă regulile procesului echitabil dacă, după pronunţarea soluţiei, semnarea motivelor redactate pentru acea hotărâre se face de un alt judecător din complet în locul celui care se pensionase între timp. Este vorba de cauza Iancu c. România (dosar nr. 62915/17) şi o priveşte pe judecătoarea Livia Stanciu”.

Cazul Lia Savonea

Potrivit acestuia, judecătoarea Lia Savonea de la Înalta Curte de Casație și Justiție este acuzată că ar fi fost „implicată” în achitarea unui individ asociat crimei organizate, pe fondul unor presupuse legături imobiliare cu unchiul acestuia. Mai mult, în spațiul online circulă teoria unei conspirații legate de existența a „două motivări” distincte în același dosar.

Deși titlurile atrag atenția și stârnesc indignare, o analiză la rece, ancorată strict în Codul de Procedură Penală, demontează rapid această teorie a complotului. Iată de ce „implicarea” judecătoarei în acest presupus act de corupție este o falsă problemă, generată de neînțelegerea modului în care funcționează justiția.

Somnul REM și misterul viselor. Ce „repară” creierul în timpul nopții și de ce privarea de somn este o armă biologică

La 71 de ani, Ioan Niculae se căsătorește pentru a treia oară. Cine este aleasa fostului miliardar

Achitarea este o soluție legală, nu un act criminal

Acuzația principală folosește o formulare cel puțin bizară din punct de vedere juridic: judecătorul „a fost implicat în achitarea” unui acuzat. Termenul de implicare sugerează participarea la o infracțiune, cum ar fi traficul de droguri sau jaful, când, în realitate, rolul fundamental al unui judecător este exact acesta: să evalueze probele și să pronunțe o sentință.

Achitarea nu este o „mârșăvie” sau o favoare, ci o soluție prevăzută expres de lege, la fel de legitimă precum condamnarea. Când probele din dosar nu susțin vinovăția dincolo de orice dubiu rezonabil, judecătorul are obligația legală de a achita. Apetența publicului după condamnări cu executare, ignorând complet probatoriul unui dosar, transformă actul de justiție într-un circ mediatic.

Un judecător nu decide singur în faza de apel

Un alt detaliu esențial pe care „alianța justițiară” îl omite este componența completurilor de judecată. În faza de recurs, completul este format din trei judecători, nu dintr-unul singur.

Pentru a se pronunța o decizie de achitare, este nevoie de o majoritate. Aici a fost unanimitate!  

Astfel, Lia Savonea nu a achitat pe nimeni în mod unilateral. Încă doi magistrați au analizat aceleași probe și a ajuns la aceeași concluzie legală. Reducerea întregului proces decizional la un singur nume, exclusiv pentru capital de imagine negativă, este o manipulare a realității faptice.

Mitul celor „două motivări” demontat procedural

Cea mai „senzațională” acuzație adusă în acest caz și cea mai ușor de explicat procedural este existența a două motivări: una „pentru public” și alta „la dosar”. În realitate, lucrurile stau mult mai simplu și mai transparent.

Prima motivare, încărcată doar în sistemul intern, ECRIS, reprezenta o ciornă a hotărârii redactată de judecătoarea Dumitrița Piciarcă, care prevedea oricum achitarea. Respectiva judecătoare a fost ulterior suspendată din magistratură, o situație rară, dar reglementată strict.

Conform legii, într-o astfel de situație, redactarea definitivă a hotărârii trebuie realizată de un alt membru al completului de judecată, în acest caz, fiind redactată de judecătorul Grădinaru Daniel. Această hotărâre completă, semnată și arhivată la mapa completului este cea care produce efecte juridice. Cealaltă versiune, care repet, era tot de achitare, a rămas în stadiul de ciornă.

Nu s-a modificat în nici un fel soluția, este vorba despre un document ascuns și unul public, ci despre un parcurs procedural dictat de un eveniment obiectiv, respectiv suspendarea unui magistrat.

Lipsă de pricepere, sau invers

Ceea a omis reportajul Rise Project din lipsa de pricepere, sau invers, este că la momentul anului 2013 nu exista obligativitatea redactării hotărârii odată cu pronunțarea sentinței.

Este ușor să construiești scenarii cu interlopii, primari și terenuri atunci când ignori funcționarea de bază a sistemului juridic.

Înainte de a cere demisii în bloc și de a visa comploturi la cel mai înalt nivel, o simplă lectură a Codului de Procedură Penală ar scuti spațiul public de multe „dezvăluiri” care, la o analiză atentă, se dovedesc a fi doar aplicarea strictă a legii.