Editura Evenimentul si Capital

Interviu cu Ioan-Aurel Pop, președintele Academiei Române. Adevărul din spatele unei calomnii - „Colaborarea cu Securitatea” și „Boierii minții”

Autor: | | 7 Comentarii | 9487 Vizualizari


„Avizul Academiei este doar consultativ pentru mulți factori de conducere politică”

Ce s-a întâmplat cu toate aceste observații pertinente? Au influențat ele factorul politic? Ioan-Aurel Pop pune punctul pe „i”:

„Adresele către instituțiile statului, memoriile și chiar protestele făcute – multe emanate chiar de către Adunarea Generală a AR, forul suprem de decizie – stau mărturie în acest sens și pot fi consultate la arhivă, în anuare și în anale. Nu este însă destul să fii activ și să te pronunți, ci mai trebuie să fii și ascultat. Din păcate, în multe cazuri, avizul Academiei este doar consultativ pentru mulți factori de conducere politică, ceea ce face ca punctul nostru de vedere să fie formal”.

Moarte urșilor, cerbilor și ciocârliilor!

Un exemplu concret? Ioan-Aurel Pop e prompt: „Recent, ministerul de specialitate a luat o decizie privind vânătoarea și pescuitul în 2019, iar Academia a cerut limitarea numărului de urși, mistreți, cerbi, căprioare, capre negre, ciocârlii etc. care ar urma să fie supuse sacrificării, oferind și soluții alternative acolo unde era cazul. Nu s-a ținut seama de nimic din toate acestea, pe motiv că avizul era doar consultativ!”

Turnul de fildeș

O scurtă tragere de urechi, executată sec de IoanAurel Pop: „Pe de altă parte, există instanțe importante în această țară care consideră că Academia ar trebui să rămână închisă într-un turn de fildeș, să se ocupe doar de cercetări teoretice, să facă dese comemorări și ceremonii, lăsând chivernisirea țării exclusiv pe seama politicienilor. Or, asemenea poziții dăunează întregii strategii de dezvoltare a României. Prin urmare, atunci când Academia iese în agora – cu mai multă sau mai puțină diplomație, în momente potrivite sau nu – se aud și voci de contestare, ceea ce nu este constructiv deloc pentru societate. În condițiile degringoladei de care – pe bună dreptate – vorbiți, orice instanță, și cu atât mai mult Academia, se cuvine să-și expună răspicat opiniile manite să conducă spre bine”.

Bursa zvonurilor! Candidează la președinția României?

Evenimentul zilei: - Sunteți interesat de politică? Concret, v-ați gândit vreodată să vă implicați direct? Mai mult, în anumite cercuri se vorbește despre o posibilă candidatură a dumneavoastră la funcția de președinte al României - ce ne puteți spune? Inclusiv recenta vizită în SUA și atacurile din media - în cadrul cărora ați fost acuzat de colaborare cu Securitatea comunistă - sunt prinse în această cheie: candidatura, în 2019, la suprema funcție în stat.

Ioan-Aurel Pop: - Da, adesea se procedează la noi ca atare, primul impuls nefiind destinat spre sondarea și asigurarea binelui public, ci spre compromiterea unor persoane angajate în viața socială, situate în fruntea unor instituții și chiar creatoare de valori spirituale. Ne-am luptat, cu sacrificiile cunoscute, în 1989, dar și înainte și după acest moment de referință pentru istoria noastră recentă, să ajungem la democrație și la pluralism, dar, de multe ori, procedăm împotriva acestor principii.

Legitimitate și legalitate

- Revenind...

- Nu m-am implicat în politică după 1989 și nici nu am de gând. Mai mult, nu am acceptat decât funcții profesionale și nici pe acelea prin numire de către anumite foruri de conducere politică, ci prin alegere ori prin concurs. Am fost 4 ani profesor de liceu, am urmat apoi toate treptele universitare, de la asistent la profesor, fără să sar vreuna, deși era permis. Am fost primul rector al UBB „ales de mase” – cum se spunea odată – fiind votat de cadrele didactice, de cercetători și de reprezentanții studenților, adică de aproape 2000 de oameni (anterior, rectorii erau aleși de Senat, adică de circa 100 de membri). La Academie, am fost ales de Adunarea Generală a membrilor etc. Nu am acceptat funcții politice prin numire, fiindcă am avut mereu în minte cel puțin două lucruri: legitimitatea (care înseamnă mult mai mult decât legalitatea) și expertiza. Sunt funcții pe lumea asta, pe care – oricât de ispititoare ar fi ele – nu le putem îndeplini, fiindcă nu avem pregătirea necesară, nu avem experiența necesară, nu avem carisma potrivită. Și apoi este mult mai bine să ne ocupăm fiecare de domeniul nostru, în care ne-am instruit și pe care îl putem stăpâni bine. Cu alte cuvinte, una este să vrei și alta este să poți.

- Corect...

- Cred că multe dintre relele pe care le trăim azi, în România, se datorează orgoliului nemăsurat, dorinței nejustificate de funcții și de putere, diferenței majore dintre nivelul de pregătire și exigențele funcției etc. Toate astea, firește, se adaugă corupției, necinstei, dorinței de parvenire care-i animă pe unii dintre liderii noștri. Consider că această poziție a mea este ponderată, pe linia unui echilibru de viață de care încerc să mă apropii mereu, dar, cum vedeți, și așa îi deranjez pe unii dintre veghetorii noii ordini publice.

Resorturile intime ale unei calomnii

Evenimentul zilei: - În continuare - dacă atacurile orchestrate pe tema calomnioasă „Colaborarea cu Securitatea” - n-au vizat blocarea unei eventuale candidaturi la președinția României, atunci ce-au vizat ele? Pătarea imaginii unui președinte al Academiei Române? Înlăturarea lui Ioan Aurel Pop din această demnitate? Trebuie să fi avut un motiv.

Ioan-Aurel Pop:- Există motive generale și motive particulare. Cum spuneam, prima tendință a unor cercuri din România cea nouă și liberă, atunci când cineva ocupă o funcție destul de importantă, este să-i scotocească viața publică și privată, să-i caute antecedentele, uneori cu o înverșunare demnă de Inchiziția de odinioară sau de organele secrete ale regimului de dictatură comunistă. Mai este și Academia la mijloc: mulți privesc instituția cu invidie și gelozie, o consideră o „relicvă din vremuri revolute”, o pândesc ca să o compromită. E vorba și de unii care ar vrea să ajungă în ea, ca membri și nu pot, dar e vorba și de făcători de rele în general, care vor să înjosească toate instituțiile de temelie ale statului român.

Interesul etichetei de naționalist

- Motivele particulare?

- Motivele particulare sunt și ele de două categorii: prima categorie se referă la atitudinea mea de implicare civică, pe linia națională; aici, deși nu am atacat vreodată alte popoare și comunități-etnice, deși se poate vedea oricând felul liberal în care am ales să gestionez chestiunea națională la UBB, totuși, etichetarea drept „naționalist” s-a produs în anumite cercuri interesate; mulți nu stau să vadă azi ce și cum, ci se iau după astfel de etichete; a doua categorie de motive particulare are în vedere relațiile mele, ca individ, cu anumite persoane, personalități și instituții, care vor să fie sau sunt purtătoare de opinie în România și pe care eu le-am deranjat; nu am ezitat să-mi spun părerea, în scris ori prin viu grai, când am constatat poziții excentrice, antinaționale, denigrări la adresa poporului român, atitudini de superioritate, intoleranță, deopotrivă în tratarea trecutului și a prezentului acestei țări; dintre acești „a toate știutori” fac parte „boierii minții”, cei care vor să monopolizeze gustul estetic și conduita etică a intelectualilor români, cei care exprimă dispreț voalat față de anumite valori provinciale, inclusiv față de transilvăneni, cei care impun, cu aroganță adesea, felul de a vedea lumea, politica, globalizarea și, evident, România. Cred că ne-am luptat destul pentru pluralism încât să nu cedăm acum, cu niciun preț, noilor „dictate”, „dictaturi”, „direcții” etc.

Pagina 2 din 2



Stirile zilei

Alte articole din categoria: Cultură

Alte articole din categorie

capital.ro
libertatea.ro
rtv.net
fanatik.ro
wowbiz.ro
b1.ro
cancan.ro
playtech.ro
unica.ro
dcnews.ro
stiridiaspora.ro

LASA UN COMENTARIU

Caractere ramase: 1000

CITEŞTE ŞI

Articole salvate

X