Nu mai știu cine a spus despre Klaus Iohannis că este tot ceea ce nu este V.V.Ponta. Iată cel mai mare adevăr al acestei campanii electorale! Un adevăr atît de mare încît nu se vede din cauza zgomotului de balamuc întreținut de profesioniști și de isterici. Da, avem cîțiva compatrioți care au reușit o performanță uluitoare: producerea zgomotului orbitor. Au reușit extinderea efectelor zgomotului asupra văzului. Prin anii 90 societatea românească descoperise pe propria piele că se poate țipa atît de tare, încît pe moment nimeni nu mai vede nimic în jur. Acum, în era Antena 3, performanța s-a upgradat. Îi urli unuia în urechi ani de zile ceva și nefericitul ajunge să vadă cu ochii lui ceea ce i-ai urlat. Propaganda comunistă a încercat ceva similar, dar nu a reușit. Erau niște bieți copii...
Acum cîteva zile, am fost printre membrii Grupului de Dialog Social care s-au întîlnit cu Klaus Iohannis și mi-am putut da seama care este marea lui problemă în această campanie electorală. El este un om civilizat intrat într-o campanie obscenă. Este o ”marfă” politică specială, cum nu a mai existat pe ”galantarul” politic românesc, inadecvat oferită într-un iarmaroc dominat de niște obrăznicături șmechere care vînd prostimii aceleași produse calpe cu care e obișnuită deja. Nu este nimic greșit în alcătuirea și comportamentul public al lui Klaus Iohannis. Dimpotrivă, aș spune. Totul îl recomandă pentru a fi un excelent președinte constituțional. Contextul în care este nevoit să se desfășoare, însă, este cu totul nebunesc.
Klaus Iohannis este un om bine, intrat în labirintul unor oglinzi deformatoare care îl redau privirii celor mai mulți oameni anapoda. La GDS, o oază de civilizație în Bucureștii acestei toamne smintite, Klaus Iohannis a putut vorbi într-un context civilizat, firesc. I s-au pus întrebări, a răspuns, apoi i s-au cerut precizări în plus, le-a dat, i s-au dat sfaturi, le-a primit ori nu, i s-au povestit lucruri, a povestit lucruri. Nu vă gîndiți că a fost menajat. A fost întrebat despre 2009 și despre 2012, a fost întrebat cum vede chestiunea statului de drept în România de azi, despre aparenta sa lipsă de combativitate, despre gestionarea stîngace a relației prin media cu V.V.Ponta și despre trădări. La toate acestea, cum ziceam, a răspuns pe îndelete. La GDS, Klaus Iohannis s-a întîlnit cu niște oameni normali, care vroiau să discute cu el. Nu să-l insulte, nu să-l calomnieze, nu să-i facă servicii lui V.V.Ponta. Nici să-i ceară să fie altfel decît e (există susținători atît de experați ai lui Iohannis, încît îi cer omului să fie altfel – el e calm, ei îi cer să fie isteric, el e decent, ei îi cer să facă scandal, el e omul faptelor, ei îi cer să fie gureș), nici să-i dea lecții (există și susținători care știu precis ce are de făcut Iohannis ca să cîștige, dar Iohannis nu-i ascultă pe ei și, desigur, de aici va veni înfrîngerea). Concluzia mea la capătul acestei dezbateri civilizate, împărtășită de cei mai mulți dintre cei prezenți, este că omul pare a fi ceea ce ne trebuie. În fond, ca să fie auzit Klaus Iohannis trebuie să se facă un pic de liniște. Omul, bine educat, este obișnuit să vorbească cînd îi vine rîndul, nu să se repeadă peste ceilalți. Ascultă atent ce îl întrebi, nu arde de nerăbdare să-ți dea răspunsul înainte de a-i pune întrebarea. Știu, nu săriți! Îmi veți spune că NU trebuie să fie așa. Că nu-l poți învinge pe Ponta fiind așa. Îmi veți spune că poporul nu se (mai) ia după oameni bine crescuți, ci după posesorii de tupeu. Știu toate astea. La fel gîndeam și eu înainte de a-l vedea pe viu. Acum, însă, îmi dau seama că Iohannis nu trebuie să fie altfel decît este. Îmi place demnitatea cu care este ceea ce este, iar ceea ce este arată excelent, mai ales în comparație cu V.V.Ponta.
Știu că România nu este un loc normal. Este o țară bolnavă, răstignită în adulația generală a propriului popor, beată de ignoranță și cuprinsă de spaime induse abil de ticăloșii zilei. Este o țară ca o mlaștină de zvonuri și minciuni voluptuoase în care te afunzi fără să-ți dai seama și fără scăpare. Nu este locul potrivit pentru o campanie electorală a unui om politic decent. Ei bine, am înțeles văzîndu-l pe Iohannis de ce e bine să rămîi cum ești. Pentru că, așa cum scrie în toate cărțile bune, pînă la urmă vei învinge. Pînă la urmă...
PS Joi, 13 noiembrie, la Galeria Romană, din bulevardul Lascăr Catargiu nr. 1, începînd cu ora 19.00, voi susține o conferință cu titlul ”Melancoliile domnului Caragiale”.
Nota redacţiei: Întrucât apropierea campaniei electorale a transformat secţiunea de comentarii într-o platformă de propagandă politică, forumul va fi blocat până după alegerile prezidenţiale. Cei care doresc să îi transmită mesaje lui Sever Voinescu o pot face la adresa online@evz.ro. Vă mulţumim pentru înţelegere.
Recomandările noastre
