Așa cum am spus mai sus, rețeta pe care v-o prezint aparține unei mătuși de-a soției. De la ea am aflat că pentru o dulceață foarte bună sunt de preferat trandafirii de Damasc, cu flori roz și un parfum foarte intens. Acestea trebuie culese pe la ora prânzului, într-o zi însorită. Dacă mă întrebați de ce, n-aș ști să vă răspund.

Să zicem că ați încheiat operațiunea și ați cules florile, care trebuie să fie întregi. Cufundați-le într-un castron cu apă ca să le spălați și să le curățați de praf, iar mai apoi desprindeți cu delicatețe petalele trandafirilor.

Pentru această rețetă aveți nevoie cam de 250 grame petale. Puteți să tăiați, cu un foarfece mic, partea albă a petalelor, care este amăruie și inestetică în dulceață. Petalele curățate se masează energic într-un vas, cu zeama de la o lămâie. Astfel, își vor păstra culoarea și nu se vor oxida. După ce încheiați și această operațiune lăsați-le deoparte, în vasul cu zeama de lămâie.

Într-o cratiță puneți un kilogram de zahăr și 500 ml apă pe care le dați la fiert pe aragaz. Periodic aveți grijă să îndepărtați spuma care se formează deasupra cratiței și lăsați să fiarbă până când observați că zahărul s-a dizolvat complet și siropul începe să facă bule la suprafață

Acesta este momentul în care adăugați petalele de trandafir, împreună cu zeama în care le-ați ținut. Lăsați să fiarbă, adunând spuma rezultată, pănă ce se leagă siropul de zahăr cu trandafiri. Ca să verificați, puneți o picătură de sirop într-un pahar cu apă rece, iar dacă oservați că se încheagă, dulceața este gata.

În așteptarea musafirilor

Închideți aragazul/plita și puneți dulceața în borcane sterilizate pe care acoperiți-le cu capace bine înfiletate. Spun asta pentru că după ce ați pus capacul se recomandă să se întoarceți cu fundul în sus și să le lăsați astfel până când se vor răci complet. Nu mă întrebați, nici acum, de ce trebuie procedat astfel, pentru că nu știu. O faceți și gata.

Iar acum urmează cea mai interesantă etapă, aia pentru care ați pregătit dulceața. Surprindeți-vă musafirii, atunci când vă vin în vizită nu cu o ceașcă de cafea fierbinte (decât dacă vă solicită în mod special și trebuie să fiți o gazdă bună) ci cu o dulceață de trandafiri parfumată, servită într-o chisea ori o farfuriuță elegantă și un pahar cu apă rece. Dacă nu aveți vreun izvor prin apropiere, merge și aia plată, din comerț, ținută în prealabil la frigider.

Însoțiți totul cu povești din copilărie, despre vacanțele petrecute la bunici, și despre vremurile în care oamenii se grăbeau mai puțin dar erau mult mai atenți la ceea ce se petrecea în jurul lor.