Într-o astfel de situație, evident, toată lumea caută aliați. Donald Trump n-a avut, însă, această șansă. Teribilul scandal Russiagate cu privire la interferanța rusească în alegerile prezidențiale americane  din 2016 l-a împiedicat pe preedintele SUA să găsească un modus vivendi cu Vladimir Putin, pentru că ar fi fost acuzat că face jocul Kremlinului.

Astăzi, când informațiile par să demonstreze că Russiagate a fost doar o plăsmuire a FBI, Partidului Democrat și a „Deep State”, devine evident că nu Donald Trump a avut cel mai mult de pierdut, ci Statele Unite, care i-au silit pe ruși să se arunce în brațele chinezilor. Terenul era, de altfel, pregătit de acțiunile ostile ale americanilor în Ucraina din timpul Euromaidanului, acțiuni care au  deschis cutia Pandorei: ocuparea Crimeei, războiul din estul Ucrainei și, pe cale de consecință, sancțiunile împotriva Rusiei.

O recunoaște, de altfel, și Christian Whiton, fost consultant al Departamentului de Stat în timpul administrațiilor George W. Bush și Donald Trump:„Din nefericire, Occidentul a oferit rar Rusiei motive  de a explora cooperarea și ar fi greu de imaginat un program mai bun de a împinge Moscova în brațele Beijingului. Washingtonul menține un sistem complicat de sancțiuni pentru diverse sectoare de afaceri din Rusia, oficiali și persoane fizice.

Restricțiile privind entitățile legate de energie, în special, sunt destinate să promoveze cooperarea Rusiei cu China, o opțiune altminteri pragmatică pentru cele două țări, având în vedere resursele naturale abundente ale Rusiei și cerințele de energie  în continuă creștere ale vecinului său atât de populat”.


Nucleara lui Trump. „A fost o tentativă de răsturnare a Guvernului SUA, dar i-am prins”

NATO a descoperit strategia perversă activată de Rusia şi China. E incredibil!


Evident, toate aceste probleme au fost moștenite de Trump de la predecesorul său Barack Obama… „Washingtonul a impus multe dintre aceste pedepse pentru invazia din 2014 a Rusiei în Ucraina și ocuparea Crimeei. Este timpul să ne gândim dacă mai au sens. Putin a fost foarte atent în alegerea porțiunilor mici din estul Ucrainei pentru a despărți în fiecare dintre cele două regiuni populațiile etnice ruse.

Mișcarea sa nu a fost prefața reconstituirii Uniunii Sovietice cu forța, ci probabil un efort de a forța Ucraina să facă anumite concesii și să împiedice aderarea la NATO. Absorbția Crimeei de către Rusia, căreia i-a aparținut în cea mai mare parte a timpului din 1783 încoace, a fost și mai strategică prin faptul că aceastî regiune era locuită copleșitor de etnici ruși și populații rusofone”.

Rezultatul acestor sancțiuni occidentale este nul, scrie Christian Whiton: ”După șase ani de sancțiuni, nici Crimeea, nici estul Ucrainei nu par mai aproape de reintegrarea cu Ucraina. Simplu, nu există nicio șansă ca Rusia să restituie aceste regiuni. Pentru asta ar fi nevoie de un război, pe care nici Ucraina, nici Europa nu au nici voința, nici capacitatea de a-l declanșa.

CONTINUAREA ARTICOLULUI IN PAGINA URMATOARE