Așa cum știm din faimosul serial "Bridgerton", Vauxhall era odată inima vieții de noapte a Londrei, dar și leagănul unor legături scandalose și intrigi secrete, arată un material BBC. Un barometru al moravurilor epocii georgiene și victoriene, dar și un tezaur de cultură și civilizație.

O oază de verdeață în mijlocul trepidantei metropole britanice, delimitată de șosele sufocate de trafic și linii ferate la înălțime, dar și de centre de afaceri și blocuri turn, Vauxhall Pleasure Gardens este în prezent un parc din sudul Londrei bine întreținut, dar care nu iese în evidență. Poate doar prin "rezidenții" de la Vauxhall City Farm, animale exotice adorate de copii.

Glamour, distracție și adrenalină pentru toate clasele sociale

Însă odinioară această grădină urbană a fost locația luxuriantă a celor mai mari petreceri ale epocii georgiene. Centru al culturii, expozițiilor și spectacolelor, Vauxhall a adăpostit și multe intrigi și scandaluri mondene, în decursul secolelor 18 și 19.

Celebrele serate au fost imortalizate de artiști precum Canaletto și William Hogarth și au fost sursa de inspirație a faimosului roman "Vanity Fair " al lui William Thackeray. De altfel, scriitorul nota: "nu există durere de cap mai mare în lume decât cea provocată de un punch de la Vauxhall". Frecventat de toate personalitățile vremii, de la Charles Dickens la cuceritorul venețian Giacomo Casanova, Vauxhall a pompat adrenalină în viața capitalei britanice.

Prinții, aristocrații, artiștii și prostituatele, vedetele vremii și lumea burgheză, dar și oamenii simpli compuneau un tablou pitoresc și viu.

"Vauxhall era simultan galerie de artă, restaurant, bordel, sală de concerte și parc, o grădină a plăcerilor unde londonezii se confruntau cu latura lor cea mai bună, dar și cea mai rea", explică curatorul Danielle Thom, inițiatoarea unei ample expoziții dedicate obiectivului.

Construit la începutul secolului 18 în zona pe atunci rurală a Londrei, Vauxhall era împrejmuit de spații exterioare pentru care lumea plătea un bilet de intrare relativ accesibil (echivalentul a 15 lire sterline). Deși existau locuri similare și în cartierele Chelsea și Marylebone, nimic nu putea rivaliza cu faima în creștere rapidă a locației.

O sursă unică de bârfă. Era victoriană a social media

Încă din anii 1660, aici aveau loc întâlniri ilicite, însă renumele monden al grădinilor s-a consacrat începând din 1729, când au fost subînchiriate antreprenorului Jonathan Tyers, care le-a transformat radical. Acolo se lua pulsul vieții londoneze, devenise obligatoriu să fii văzut la Vauxhall. Practic era o sursă imensă de bârfă, un echivalent al social media de azi. Toalete somptuoase, bijuterii exorbitante sau fracuri sofistacate dădeau tonul modei, iar cele mai sofisticate preparate culinare aveau aici prima degustare.

Manageriat de Tyers, locul a devenit o oază de grădini, vegetație luxuriantă, lacuri și poienițe. Pavilioane, foișoare, colonade, scuaruri, reproduceri ale unor monumente celebre și alte elemente de arhitectură, inclusiv statui, artefacte sau tablouri valoroase, compuneau un mozaic de influențe majoritar europene, dar și asiatice sau din Orientul Apropiat. Mulți britanici care nu puteau călători (un lux la acea vreme) aveau ocazia de a cunoaște astfel culturi îndepărtate.

Vauxhall a inaugurat inclusiv un amfiteatru pentru concerte în aer liber, primul de acest tip din Londra. Noaptea erau cel puțin o mie de vizitatori, care audiau concertele celor mai mari compozitori ai vremii. Georg Frederic Haendel era un oaspete frecvent, dar și Thomas Arne, compozitorul "de casă".

O lume a libertății și răsfățului pe fundalul unei Londre întunecate

Capitala era plină de pericole și zone suspecte, iar Vauxhall oferea un loc sigur și plin de relaxare. În timp devenea ca un drog. Prezența unor capete încoronate ca Frederick Louis, Prinț de Wales, era o atracție pentru mulți, ca și starurile vremii. Vauxhall era deschis în mod democratic ambelor sexe, o raritate a epocii. În timp a devenit inevitabil un "cuibușor" pentru nenumărate întâlniri amoroase secrete, căci avea multe locuri ferite și discrete.

Mamelor li se atrăgea atenția să-și supravegheze bine fiicele, care puteau să cadă pradă farmecelor numeroșilor Don Juani care frecventau zona. Era un loc al libertății totale pentru cei care râvneau la ea, într-o epocă georgiană și apoi victoriană severă, restrictivă.

Secolul 19 a adus o schimbare sensibilă în gustul publicului, iar managerii au introdus tot felul de atracții populare: jocuri de artificii, plimbări în baloane, cascadorii sau spectacole de circ și music hall. Lipsea însă magia de altădată. Cu vremea, odată cu expansiunea capitalei, terenurile din perimetrul Vauxhall au început să dispară. Devenise mai ieftină reconfigurarea zonei decât menținerea Grădinilor plăcerii.

Pe 25 iulie 1859, Vauxhall și-a închis definitiv porțile. 300 de case au fost construite în acel perimetru, multe fiind distruse în următorii 80 de ani. Deceniile 6 și 7 ale secolului 20 au desăvârșit colapsul. În 1976, parcul Spring Gardens s-a deschis oficial. În 2012, acesta și-a schimbat numele în Vauxhall Pleasure Gardens, în amintirea fostei perioade de glorie. Totuși, alcoolul nu mai este permis. Moștenirea grădinilor originale este acum mai degrabă simbolică, dar britanicii sunt mândri că Vauxhall totuși există, chiar dacă într-o formă foarte departe de strălucirea de altădată.

Sursa: BBC

Sursa foto: Coke Vauxhall and Ranelagh Collection, vauxhallgardens.com