Fosta candidată care a pierdut lamentabil acum trei ani, nu s-a împăcat cu amărăciunea înfrângerii. Tentația revenirii, pentru a-și pansa orgoliul rănit, este uriașă.

Un editorial de Charles Hurt pentru Washington Times.

Este aproape demn de un serial horror Netflix să privești cum păcatele acestor oameni se întorc fără încetare să-i chinuie.

Păcatele lor sunt ca niște gigantici vulturi negri gârboviți pe crengile unui arbore uscat în fața întunecatei lor case bântuite.

Tot ce aveau de făcut Democrații era să găsească un candidat care să fie, așa cum spunea fostul președinte Barack Obama în legătură cu o anumită colegă Democrată, „suficient de simpatică”.

Alegerile prezidențiale din 2020 nu trebuiau să fie decât un test de personalitate. Să găsească pe cineva nou, strălucitor și suficient de simpatic, iar Democrații l-ar fi bătut cu ușurință pe Monstrul Portocaliu de azi de la Casa Albă.

În ciuda ridicolului Democraților din acești ultimi trei ani, ei au reușit să îl mențină pe președintele Trump „suficient de antipatic” pentru o bucată suficient de largă de electorat pentru ca președintele să se zbată să rămână cu capul deasupra apei în sondaje.

Aceasta, în ciuda meritelor pentru cea mai fastă perioadă economică din istorie. În ciuda faptului că a abordat probleme populare printre alegătorii ambelor partide, dar neglijate de politicienii ambelor partide timp de zeci de ani (imigrația ilegală, supunerile comerciale globaliste și infama Chină). În ciuda faptului că Trump este cel mai nepartizan președinte, cel puțin de la Reagan încoace.

Secretul murdar este că, deși Democrații au făcut o treabă destul de bună de diabolizare a lui Trump, efortul acesta a avut pentru ei un cost enorm. Și-au pierdut trei ani să-l murdărească pe tipul ăsta zi de zi, cu minciuni și teorii ale conspirației demente, pe care nici ei nu le credeau.

Dacă, în loc de asta, ar fi decis să colaboreze cu Trump – care cu greu poate fi numit un doctrinar conservator Republican cu vechime – i-ar fi putut bloca pe congresmenii Republicani și i-ar fi deturnat cu totul președinția.

Astfel, ar fi putut obține victorii masive în circumscripțiile lor. Dar, vai, pe ei îi doare drept în cot de promisiunile pe care le-au făcut alegătorilor lor.

Așadar, către cine să se uite ei îi căutarea unei noi figuri, destul de simpatice și strălucitoare?

Pete Buttigieg? Kamala Harris? Stacey Abrams? Beto O’Rourke?

Nu, nu, nu și nu.

Joe Biden? Ha ha ha ha ha!

Bătrâna lipitoare care era pe-aici de atât de mult timp că ultimul tip care l-a ales a făcut-o pentru că era atât de bătrân și ridat și cu părul alb. Și asta era acum 12 ani.

Ha ha ha ha ha!

Pentru ca apoi, în răsturnarea răsturnării de situație, să se dovedească că Biden este acuzat credibil de hărțuire sexuală, ba chiar de agresiune, în timpul jumătății de secol pe care a petrecut-o la Washington.

Toate astea ar fi putut fi plasate într-un context mai blând, dacă nu am fi trăit recent drama cea mai dezgustătoare din istoria Washingtonului, în care un candidat la Curtea Supremă a fost supus unor acuzații nefondate care aproape că i-au aruncat în aer candidatura și i-au distrus familia.

Lecția unică pe care Biden și susținătorii săi ne-au recitat-o atunci era că toate femeile trebuie crezute, indiferent ce s-ar întâmpla.

Potrivit acestor standarde, acuzațiile Tarei Reade la adresa lui Joe Biden sunt cu adevărat penibile. Adăugați la asta bobina de film nesfârșită cu Biden mirosind șuvițele de păr ale femeilor, masând umerii fetițelor și așezând femeile speriate în poala sa infectă, cu ocazia unor petreceri de motocicliști.

Justiție poetică, nu-i așa?

Vine acum cea mai mare decizie din cariera politică a lui Biden, ni se spune. Trebuie să aleagă un coleg de listă. Disperat să găsească ceva nou – orice numai nou să fie – pentru a-și relansa campania geriatrică periclitată, Biden a anunțat că va alege o femeie care să candideze cu el la vicepreședinție.

Cine reapare imediat la suprafață?

Cineva tânăr? O figură nouă? Cineva plin de idei noi pentru a-l echilibra pe bătrânul Joe cu părul sur?

Nu. Cine altcineva decât răspunsul Democraților la toate problemele? Hillary Clinton.

Ea, bineînțeles, face pe timida, dacă să răspundă la această chemare sau nu. La urma urmei, trebuie să vândă multe cărți pentru a înlocui toată influența pe care o vindea odinioară.

În plus, este atât de jenant. Chiar și pentru un Clinton.