„Hora Unirii”, creația lui Vasile Alecsandri, simbolul unității românești

„Hora Unirii”, creația lui Vasile Alecsandri, simbolul unității românești

Vasile Alecsandri nu a fost doar poet și dramaturg. A fost un revoluționar activ, un diplomat activ pe scena Unirii Principatelor.  Acum 170 de ani, el publica în „Steaua Dunării”, poezia „Hora Unirii”. Era 9 iunie 1856. Alecsandri este cel care a scris și poezia pe baza căreia s-a făcut imnul României Regale, „Trăiască Regele!”

Vasile Alecsandri, un talentat culegător de folclor

Vasile Alecsandri (1821-1890) a adunat în anul 1852, o colecție de balade, poezii populare, inclusiv versiunea standard a „Mioriței”. Culegerea s-a numit „Poezii poporale ale românilor”. Marele poet „le-a adunat ” și „le-a îndreptat”. Ca pașoptist, ca unionist, Vasile Alecsandri a folosit literatura în acest sens.Alături de Costache Negri, Mihail Kogălniceanu, el a sprijinit cultura românească atât în varianta ei populară cât și în varianta ei cultă.

1856 și momentul valorificat de Vasile Alecsandri

În data de 39 martie 1856, la Paris, se încheia Tratatul de Pace care pusese capăt Războiului Crimeii. Problema românească devenise problemă europeană. Ori, asta fusese realizarea emigrației pașoptiste. Cum unirea urma să aibă loc prin consultări în Divanuri Ad-Hoc, trebuia realizat și un fapt cultural.

Astfel, s-a născut „Hora Unirii”. Vasile Alecsandri a publicat poezia în „Steaua Dunării”, la 9 iunie 1856. A fost o publicație editată de către Mihail Kogălniceanu. Evident, poezia, pusă pe versuri va ajunge celebră. Va deveni un adevărat imn al unei mișcări istorice, mișcarea unionistă. Muzica solemnă pe care se cântă și se joacă Hora Unirii a fost compusă de către Alexandru Flechtenmacher (1823-1898).

Craiovenii jucară „Hora Unirii” la  9 octombrie 1857

„Hora Unirii”, după poezia scrisă de Vasile Alecsandri și muzica lui Flechtenmacher,  s-a jucat pretutindeni în țară după votul favorabil al Adunării Ad Hoc de la București. Mii de oameni, la lumina torțelor au ieșit în orașele Munteniei și Olteniei ca să se bucure. Destinul a făcut ca la Craiova, să fie martor ocular, un pictor de renume, Theodor Aman (1831-1891).

El a asistat la scena memorabilă de la Răscruciul Mare. Este vorba de zona actuală dintre Biserica Sfânta Treime și actualul Colegiu Carol I.În centrul Craiovei, pe 9 iunie 1848, Ioan Maiorescu citise textul revoluționar al Proclamației de la Izlaz. La 9 octombrie 1857, Craiova a fost în sărbătoare.

Craiovenii, cu mic cu mare, s-au strând în Hora Unirii, jucând cu bucurie. Theodor Aman a surprins cu măiestrie o splendidă imagine nocturnă. Inclusiv sacagiii au sosit acolo ca să se bucure. Acum nu știm dacă erau sacagiii care cărau apă la casele clienților, Craiova neavând rețea de apă. Probabil că erau și sacagii cu apă, sau negustori care au prins momentul să vândă vin închiriind sacale, sau venind cu butoaiele lor.