Din cuprinsul articolului
Vasile Alecsandri și „Hora Unirii”. Poetul și diplomatul român a scris și Imnul României Regale, folosit până în 1947.
Vasile Alecsandri nu a fost doar poet și dramaturg. A fost un revoluționar activ, un diplomat activ pe scena Unirii Principatelor.
Vasile Alecsandri - culegător de folclor și unionist
Vasile Alecsandri (1821-1890) a adunat în anul 1852, o colecție de balade, poezii populare, inclusiv versiunea standard a „Mioriței”. Culegerea s-a numit „Poezii poporale ale românilor”. Marele poet „le-a adunat ” și „le-a îndreptat”. Ca pașoptist, ca unionist, Vasile Alecsandri a folosit literatura în acest sens.
Alături de Costache Negri, Mihail Kogălniceanu, el a sprijinit cultura românească atât în varianta ei populară cât și în varianta ei cultă.
Vasile Alecsandri și momentul 1856
La 39 martie 1856, la Paris, se încheia Tratatul de Pace care pusese capăt Războiului Crimeii. Problema românească devenise problemă europeană. Ori, asta fusese realizarea emigrației pașoptiste. Cum unirea urma să aibă loc prin consultări în Divanuri Ad-Hoc, trebuia realizat și un fapt cultural.
Așa s-a născut „Hora Unirii”. Vasile Alecsandri a publicat poezia în „Steaua Dunării”. A fost o publicație editată de către Mihail Kogălniceanu. Evident, poezia, pusă pe versuri va ajunge celebră. Va deveni un adevărat imn al unei mișcări istorice, mișcarea unionistă. Muzica solemnă pe care se cântă și se joacă Hora Unirii a fost compusă de către Alexandru Flechtenmacher (1823-1898).
Hora Unirii imortalizată de pictorul Theodor Aman la Craiova - 9 octombrie 1857!
Hora Unirii s-a jucat pretutindeni în țară după votul favorabil al Adunării Ad Hoc de la București. Mii de oameni, la lumina torțelor au ieșit în orașele Munteniei și Olteniei ca să se bucure. Destinul a făcut ca la Craiova, să fie martor ocular, un pictor de renume, Theodor Aman (1831-1891). El a asistat la scena memorabilă de la Răscruciul Mare. Este vorba de zona actuală dintre Biserica Sfânta Treime și actualul Colegiu Carol I.
Acolo, se citise la 1848, de către Ioan Maiorescu, textul revoluționar al Proclamației de la Izlaz. La 9 octombrie 1857, Craiova a fost în sărbătoare. Craiovenii, cu mic cu mare, s-au strând în Hora Unirii, jucând cu bucurie. Theodor Aman a surprins cu măiestrie o splendidă imagine nocturnă. Inclusiv sacagiii au sosit acolo ca să se bucure. Acum nu știm dacă erau sacagiii care cărau apă la casele clienților, Craiova neavând rețea de apă. Probabil că erau și sacagii cu apă, sau negustori care au prins momentul să vândă vin închiriind sacale, sau venind cu butoaiele lor.
