Fostul consilier prezidențial Sebastian Lăzăroiu a revenit în paginile „Evenimentului zilei” cu o nouă rubrică. În fiecare marți puteți citi diagnosticul pe care „Chirurgul politic” îl pune pentru cele mai importante evenimente ale săptămânii
Dacă un străin ar citi presa din România ultimei perioade, ar ajunge în mod eronat la concluzia că țara e o monarhie și nicidecum o republică. Pierderea titlului de Alteță de către un tânăr vlăstar al Casei Regale, precum și scoaterea sa din linia de succesiune la tron, anunțate printr- un comunicat sec, au stârnit o vie emoție printre comentatorii publici și chiar la nivelul colportărilor cotidiene ale cetățeanului zăpușit de caniculă. Numai în Regatul Unit orice știre, oricât de speculativă sau nevinovată despre familia monarhică, poate deschide jurnalele și înflăcăra edițiile speciale. Dublată de absența crăiască din spațiul public a șefului Republicii, tevatura în jurul micului prinț detronat poate da senzația că România s-a întors la perioada atât de glorificată de puținii simpatizanți ai monarhiei. Între timp, scuturile zăngăne plictisit pe scena politică, înaintea „negocierii” unei căi prin care partidele să repare, fără să se facă prea tare de râs, gestul populist, conspirativ denumit „relaxare fiscală”. Date economice manipulate abil în emisiuni de televiziune, polemici fără substanță, toate aruncă o perdea de fum peste adevăratele probleme ale sectorului sanitar, de pildă, acolo unde medicii par să se revolte în fața tăvălăgului justiției.
FOTO: Regele Mihai I a luat o decizie controversată în ceea ce-l privește pe fostul principe, Nicolae
Înlăturarea unui „os domnesc”
Așadar, Principele Nicolae, un tânăr promițător, care a atras simpatia publicului încă de la primele sale apariții alături de membrii Familiei Regale, își pierde tilurile nobiliare și este îndepărtat din descendența la tron printr-o comunicare laconică a Biroului de Presă al Majestății Sale. Prea lapidar expediată de oficialii Casei Regale, știrea dă naștere la o explozie de speculații referitoare fie la conduita excentrică a Principelui, fie la intrigile prințului consorț, atât de controversat chiar și în rândul vechilor monarhiști. Ca sociolog, nu pot să nu mă întreb de unde atâta aplecare la români pentru veștile despre o instituție intrată în conservare, ai cărei adepți n-au depășit niciodată numeric o cincime din populație. Cele peste opt milioane de români care au vizionat ultimul episod din sezonul cinci al serialului „Urzeala Tronurilor”, difuzat de HBO, mult mai celebru decât Casa Regală din România, ar putea să explice interesul crescând al conaționalilor noștri republicani față de intrigile țesute în atmosfera rarefiată a aristocrației. A fost, ca să zic așa, o cădere trecătoare într-o realitate echivalentă din norul ficțiunii care îi ține uneori prizonieri pe telespectatorii români.
Revolta medicilor
O decizie a ÎCCJ privind statutul de funcționar public al medicilor și interdicția acestora de a primi orice fel de „atenții” din partea pacienților, a inflamat spiritele în breasla slujitorilor lui Hipocrat. Să nu ne amăgim însă. Nu e vorba aici de 
doctori arestați sau condamnați, ci de reforma sistemului sanitar, atât de mult întârziată, care face să sufere, deopotrivă, nu doar medicii, umiliți profesional de salariile derizorii și lipsa tehnologiilor medicale de ultimă generație, dar și pacienții internați în condiții insalubre și, nevoiți, de multe ori, să scoată, din puținul pe care îl au, bani negri pentru a recompensa serviciile medicale. Nu e în discuție doar subfinanțarea, cum ar putea indica plățile informale, devenite a doua natura a sistemului medical, ci și ine ficienta alocare a resurselor, la care sunt abonați, desigur, clienți politici, furnizori privilegiați și mari companii de medicamente. A spune „măriți salariile medicilor, ca să nu mai ia șpagă!” simplifică nepermis peisajul sanitar, mult mai sumbru și mai complicat, din România. În orice caz, medicii ar putea reprezenta doar avangarda unei rebeliuni lărgite a tuturor bugetarilor. Dacă însă revendicările lor se vor reduce doar la creșterea lefurilor, atunci ei vor deveni simplă carne de tun pentru ofensiva populistă a unui Guvern pe picior de plecare.
Ponta mai trage o linie roșie
Ultima pe care a trasat-o, prin februarie 2015, era legată de urmărirea sa penală. Atunci, însă, a fost prea explicit, indicând și consecințele depășirii acelei linii roșii – demisia din funcția de premier, încă așteptată. Acum s-a mulțumit doar să proclame limita TVA de 20% ca fiind de netrecut, pregătind cumva partidul pentru târguiala ușor penibilă asupra unui document util pentru mediul de afaceri, doar dacă nu s-ar mai absolutiza pragurile definite politic în bătălia dintre partide. Jocul negocierilor poate să degaje o nouă majoritate (de fapt, nu chiar nouă, pentru că s-a mai manifestat de două ori până acum) sau un consens chinuit, caz în care premierul și-ar putea pierde, precum tânărul Nicolare, titlul de „Alteță Republicană” a Palatului Victoria. Mai clar, UNPR ar putea dezerta iarăși din coaliție, lăsând PSD și ALDE să se mulțumească doar cu laurii de campioni ai generozității, pentru că, în actuala formă, Codul Fiscal nu va trece, sau PSD-ul lui Dragnea va participa la compromis, deschizând o cale sigură pentru un an electoral al responsabilității, în ciuda unor presiuni crescânde asupra bugetului (medicii sunt doar vârful de lance), stimulate subversiv, paradoxal, chiar de Guvernul lui Ponta.
Recomandările noastre
