Dacă despre perioadele albastră și roz ale lui Picasso se vorbește mult, cea roșie a fost tratată cu oarecare discreție.

Declara că „intrarea mea în partidul comunist este consecința logică a întregii mele vieți, a întregii mele opere. Sunt mândru să spun că n-am considerat niciodată pictatul ca fiind o artă a simplei plăceri, a diversiunii. Am dorit, prin desen și prin culoare, de vreme ce acelea erau armele mele, să aprofundez din ce în ce mai mult cunoașterea lumii și a umanității, pentru că această cunoaștere ne eliberează pe toți în fiecare zi”.

Guernica

Deja, după izbucnirea războiului civil din Spania, Picasso se pronunțase de partea guvernului republican. În iulie 1937, avea loc la Paris „Expoziția Mondială”. Tabloul Guernica expus în pavilionul spaniol, era dedicat orașului basc Guernica, bombardat de aviația germană.

Citește și Când Lenin a vrut să cedeze Petrogradul și Moscova Germaniei

În 1904, Picasso se stabilea definitiv la Paris. Pictează la început tablouri triste, în tonuri albastre reci (așa numită perioadă albastră).

Cunoaște pe Fernande Olivier, o tânără brunetă și elegantă, de care se îndrăgostește și cu care va locui împreună.

CONTINUAREA ARTICOLULUI IN PAGINA URMATOARE