Constantin Brâncuși. Sursa foto: Arhiva EVZ
Din cuprinsul articolului
Acum 150 de ani, într-un colț idilic al Olteniei de sub munte, venea pe lume un geniu. Ca orice geniu, evident, nu s-a născut într-un palat. Rămân vorbele rostite de criticul Dan Hăulică: Brâncuși a imortalizat în piatră „dorul, văzduhul, omenia”...concepte intraductibile în alte limbi ale Pământului.
Steaua lui Constantin Brâncuși sub semnul Infinitului
Constantin Brâncuși s-a născut la 19 februarie 1876, la Hobița. Este un sat aflat în componența localității Peștișani în județul Gorj. Și-a început ascensiunea în capitala oltenilor de pretutindeni, la Craiova. A fost băiat de prăvălie. Patronul lui. Ion Zamfirescu îl lăuda permanent. Pe ce punea mâna, micul Costache, făcea minuni. Mama sa era artistă în torsul lânii. Nu știa carte.
Ca să scape de gura comesenilor pe care-i chema la ospețe, conu Iancu Zamfirescu a spus că omul care-i servea la masă, Costache va fi în stare să facă o vioară care cântă. Pariul a fost că dacă reușea, notabilitățile Băniei vor face ca el să aibă o slujbă la Școala de Arte și Meserii din Cetatea Banilor. Evident, vioara făcută din lemnul lădițelor de marfă a cântat perfect. Ca un Stradivarius.
„Esența” - invenția absolută a lui Brâncuși
Constantin Brâncuși a fost pasionat de esența lucrurilor. Inițial, ca orice sculptor a pornit de la redarea fidelă a chipului sau corpului care i-a servit ca model. Un model în relief al mușchilor corpului uman, busturile lui Carol Davila sau Vitellius dovedesc talentul său impresionant. Brâncuși nu agrea formele corpului cum le vedea Michelangelo. Arta nu trebuia să fie măcelărie, susținea marele sculptor român.
Una dintre cele care i-au comandat o sculptură, Renée Frachon se aștepta să fie surprinsă având chipul imortalizat pe piatră. Dar când a ajuns să vadă cum și-a imaginat-o Brâncuși dormind, a fost încântată. Așa s-a născut „Muza adormită”. La fel, s-a întâmplat și în cazul lui Margit Pogany, al cărei chip a rămas astăzi „Domnișoara Pogany”.
De ce a refuzat să stea la umbra marilor stejari și a refuzat privilegiile miliardarilor lumii
A plecat mai mult pe jos spre Paris. A ajuns după ce era să moară de pneumonie în Cetatea Luminilor. A învățat de la Rodin, maestru a generații de sculptori. Apoi a zis că în umbra marilor stejari nu crește decât iarbă. Era prea dornic de afirmare încât să fie la umbra lui Rodin.
Brâncuși i-a spus lui Rockefeller să-i măture atelierul când a fost întrebat ce putea face pentru el. Brâncuși a făcut piatra, lemnul, metalul să cânte pentru Omenire. A redat esența în operele sale. A făcut Ansamblul Monumental de pe Calea Eroilor din Târgu Jiu pentru eroii neamului căzuți la Reîntregire. A creat chiar și în vremea ocupației naziste a Parisului. A fost apropiat de celebra colecționară de artă Peggy Guggenheim, americanca de origine evreiască fugită cu ultimul tren din Parisul ocupat de naziști.
„Pasărea în spațiu” a prevestit oare programul spațial american?
Constantin Brâncuși a reușit să câștige procesul cu Fiscul din SUA. El a reușit să demonstreze că „Pasărea în spațiu” era artă postmodernă și nu „o bucată de metal”. Sunt critici ai artei brâncușiene care susțin că formele celebrei păsări ar fi fost luate de model de cei care au imaginat zborurile cosmice pentru navetele spațiale.
Plecarea în eternitate
În atelierul său din Impasse Ronsin, Constantin Brâncuși obișnuia să bea șampani rece în compania prietenilor săi. După o astfel de mică petrecere, fiind transpirat și șampania fiind rece, a răcit puternic. Deși avea o constituție atletică și se ținea bine, vârsta înaintată i-a agravat starea. Așa a plecat în Eternitate, la 16 martie 1957, în Paris.
